Administrație locală
O săptămână până la termen: ce strică planul celor care învață singuri
Luni dimineața calendarul îți arată o dată încercuită cu roșu: examenul de certificare, prezentarea pentru clienți sau cursul online pe care ți l-ai propus de trei luni. Ai o săptămână. Ai și un teanc de materiale salvate, nouă file deschise în browser și convingerea fermă că, dacă ai fi început acum o lună, totul ar fi mers mai bine. Vestea bună e că cei mai mulți dintre noi, când învățăm fără profesor, facem aceleași câteva greșeli, iar ele se repară mai ușor decât pare. Mai jos sunt cele mai frecvente, cu o glumă acolo unde se poate și cu o soluție practică la fiecare, fără panică și fără promisiuni imposibile.
Greșeala 1: Strângi materiale în loc să le citești
Să ne spunem adevărul: salvarea unui link dă senzația că ai învățat jumătate din el. E un truc minunat al creierului, care confundă „am găsit” cu „am înțeles”. În ziua a doua, folderul de descărcări e plin, iar tu nu ai terminat încă un singur capitol. Ba chiar ai început să cauți alte resurse, pentru că primele ți se par, dintr-odată, prea simple sau prea vechi.
Soluția e brutală, dar eficientă: alege trei surse, nu mai multe. Una de bază, una de exerciții și una pentru lacunele care apar pe parcurs. Restul le muți într-un folder numit „după termen” și nu te mai uiți la ele până joi, în a patra zi. Cele zece minute pe care le câștigi zilnic, doar pentru că nu mai alegi între variante, se adună în ore.
Un exemplu din viața reală: cineva care se pregătea pentru un test de limbă străină a descărcat șase manuale, trei aplicații și o grămadă de fișiere audio. A terminat, în șapte zile, jumătate dintr-un singur manual. Cu o săptămână mai târziu, a ales unul singur și a ajuns la capăt în patru zile. Nu a fost mai inteligent, ci doar mai selectiv.
Dacă simți că te trage ata spre alt tutorial, notează-l pe o foaie și revino la el după examen. Hârtia are răbdare, spre deosebire de calendar.
Un alt obicei care consumă timp pe nesimțite este verificarea constantă a mesajelor. Între două paragrafe citite, arunci un ochi pe telefon, iar când te întorci la text, trebuie să o iei de la capăt. Nu ai nevoie de studii ca să observi asta, e de ajuns să te uiți cât timp îți ia un singur capitol cu și fără întreruperi. Pune telefonul în alt colț al camerei, măcar pentru patruzeci de minute pe rând.
Greșeala 2: Nu ai un motiv care să țină și marți seara
Cine învață singur nu are un examinator care să-l aștepte la ușă în fiecare zi. Are doar motivația, iar motivația ia concediu fix atunci când afară plouă și serialul preferat tocmai a lansat un episod nou. Mulți își justifică efortul cu „trebuie”, un cuvânt care funcționează o zi, maximum două, apoi se transformă în ceva ce vrei să eviți.
Merită să te întrebi de ce faci toate acestea, și să răspunzi cinstit, fără formule de CV. Un material care te ajută să-ți clarifici lucrurile e cel despre definirea valorilor personale, pentru că motivația care vine din ce contează pentru tine rezistă mai mult decât cea impusă din afară. Dacă înveți ca să ai mai multă libertate, spune-ți asta când te apucă lenea.
Scrie motivul într-o singură propoziție și pune-l în capul foii cu planul zilei. Nu trebuie să fie frumos, trebuie să fie al tău.
Poți adăuga și o recompensă mică, legată de motiv: dacă înveți ca să schimbi domeniul, după fiecare zi reușită citești zece minute dintr-o carte sau un articol din noul domeniu. Așa vezi concret încotro mergi, iar efortul de azi capătă o față. Fără astfel de ancore, orice maraton de învățat devine o înșiruire de seri identice, în care nu mai știi nici de ce a început totul.
Greșeala 3: Cauți un plan perfect și nu mai ajungi la învățat
Planurile bune arată bine pe hârtie și fac ocolul orelor. Ai văzut vreodată un program de învățare cu intervale de douăzeci și trei de minute, culori diferite și săgeți? Ia cinci ore să-l faci și nu reziști mai mult de o zi. Din păcate, perfecționismul e o formă politicoasă de amânare, iar în ultima săptămână nu-ți mai permiți lux.
Fă mai simplu. Împarte materialul în șapte bucăți aproximativ egale și pune câte una pe zi, cu o zi în care repeți totul. Dacă o bucată e mai grea, o lași în prima parte a zilei, când ai mai multă energie. Dacă nu reușești să o termini, o muți, dar fără să te pedepsești. Un plan care se poate muta e mai bun decât unul care se rupe.
Ajută mult și un plan-minim pentru zilele proaste. Stabilește dinainte ce faci dacă ai o zi în care nu merge nimic: poate doar o oră de exerciții, poate o repetare ușoară cu un ceai în mână. Contează să nu ai zi în care să faci zero, pentru că întreruperea totală este cea care aduce vinovăția, iar vinovăția e un combustibil prost pentru orice proiect de învățare.
Ține un singur loc pentru plan: un caiet, o foaie lipită pe perete, un fișier. Dacă îl împrăștii în trei aplicații, ajungi să consulți mai mult planul decât materialele.
Greșeala 4: Recitești în loc să te verifici
Recitirea e cea mai confortabilă formă de studiu, tocmai de aceea e și cea mai înșelătoare. Textul îți pare cunoscut, pentru că l-ai mai văzut, și îți spui că știi. La examen, aceeași informație nu mai vine în ordinea în care ai citit-o, iar surpriza e neplăcută.
Un test dat de unul singur, cu ceasul pornit, e și mai instructiv. Dacă materialul are modele de subiecte din anii trecuți, parcurge-le în condițiile reale ale examenului, fără să te uiți în notițe. Apoi corectează cu răbdare și notează pe o foaie separată erorile care se repetă. De obicei sunt trei sau patru, iar ele sunt, de fapt, lista ta de studiu pentru ultimele zile, mult mai utilă decât toată teoria recitită.
Mult mai eficient e să închizi cartea și să încerci să explici cu voce tare ce ai citit, ca și cum ai vorbi cu un coleg de la cealaltă masă. Unde te blochezi, acolo e golul. Poți face același lucru în scris, pe un caiet de ciornă, sau răspunzând la întrebări formulate de tine la începutul sesiunii.
Spre seară, ia zece minute pentru o repetare rapidă a ceea ce ai făcut dimineața. Nu e nevoie să fie perfectă, e nevoie să fie activă. Iar dacă nu ai cu cine vorbi, o plantă din apartament e un public mult mai tolerant decât crezi.
Mai poți folosi cărți poștale improvizate: pe o parte scrii o întrebare, pe cealaltă răspunsul scurt. Le amesteci și le tragi la întâmplare, ca la un joc de societate. Cele pe care le greșești de două ori le pui deoparte și le repeți seara, înainte de culcare, când creierul fixează mai ușor informațiile pe care tocmai le-a întâlnit.
Greșeala 5: Lași odihna pe ultimul loc
Spre final de săptămână, cei care învață singuri tind să sacrifice somnul, plimbările și mesele normale. Ideea pare logică, dar nu merge: mintea obosită reține mai puțin și se înfurie mai repede. Două ore de somn în minus nu înseamnă două ore câștigate la învățat, ci mai degrabă o jumătate de oră de rezultate, scrisă pe un caiet de care nu te vei mai atinge.
Pe lângă somn, o pauză reală, fără telefon, de zece-cincisprezece minute la fiecare oră și jumătate, face minuni. Ieși pe balcon, bei un pahar cu apă, te uiți pe fereastră. Iar în ziua dinaintea termenului, nu mai începe nimic nou, ci rezumă ce ai și odihnește-te.
Dacă ai nevoie de o sursă de lecturi ușoare, care să te scoată din tensiunea examenului fără să te îndepărteze de tema ta, un site cu știri din lumea afacerilor poate fi o pauză bună, cu articole scurte pe care le citești între două sarcini, fără să-ți încarci mintea. Alege momentul cu grijă: după ce ai terminat o bucată din plan, nu înainte.
Iată lista scurtă pe care o poți lipi pe birou, în loc de orice program complicat:
- Alege maximum trei surse și mută restul într-un folder pe care îl deschizi abia după termen.
- Scrie în capul paginii motivul pentru care înveți, într-o propoziție cinstită.
- Împarte materialul în șapte bucăți și lasă o zi întreagă pentru repetare.
- Închide cartea și explică cu voce tare ce ai citit, apoi verifică unde te-ai poticnit.
- Dormi cel puțin șapte ore și fă o pauză adevărată la fiecare ceas și jumătate.
Luni ai o săptămână, nu un ultimatum. Deschide acum un caiet, scrie motivul tău într-o frază și alege cele trei surse cu care vei lucra. Taie tot ce nu ai nevoie până miercuri. Dacă te împiedici, reia de unde ai rămas, fără să dramatizezi, pentru că cei care ajung la termen nu sunt neapărat cei mai organizați, ci cei care s-au întors de fiecare dată la masă.
Administrație locală
Smaranda Brăescu: răspunsuri clare la întrebările tale
Smaranda Brăescu a fost o aviatoare și parașutistă din România, una dintre figurile care au legat numele țării de pionieratul aviației. Dacă ai auzit de ea doar în treacăt, răspunsurile de mai jos te ajută să pui lucrurile în ordine, pe rând.
Pentru context mai larg despre personalități și povești din cultura noastră, poți citi și Amazing Romanians, unde astfel de subiecte sunt tratate pe înțelesul tuturor.
Cine a fost, de fapt?
Smaranda Brăescu a fost o femeie care a ales un domeniu considerat, în vremea ei, rezervat bărbaților: zborul și saltul cu parașuta. Povestea ei contează nu doar pentru performanțe, ci și pentru curajul de a-și urma o pasiune într-un context social rigid.
De ce este amintită și astăzi?
Numele ei apare des în prezentările despre începuturile aviației românești. Pentru că a combinat disciplina sportivă cu spiritul de pionier, ea a rămas un exemplu pentru generații de oameni pasionați de zbor. Amazing Romanians include astfel de figuri printre subiectele care merită redescoperite.
Cum cauți informații de încredere?
Subiectele istorice atrag ușor legende și exagerări. Ca să eviți capcanele, urmărește câteva reguli simple:
- compară cel puțin două surse care nu se copiază între ele;
- preferă lucrările semnate de istorici sau de muzee;
- verifică dacă datele și locurile se repetă la fel în surse diferite;
- tratează cu prudență citatele fără sursă.
Unde poți vedea mai mult despre ea?
Un loc potrivit pentru a te apropia de povestea aviației este un muzeu cu colecții despre zbor și istorie. Înainte să alegi destinația, merită să citești ghidul despre cum alegi muzeele după interesele tale, pentru că o vizită bine planificată îți oferă mult mai mult decât una făcută la întâmplare.
Cum explici povestea ei copiilor?
Pornește de la lucruri concrete: ce înseamnă să sari cu parașuta, de ce e nevoie de pregătire, cum arăta un avion de epocă. Copiii rețin mai bine o poveste cu un personaj curajos decât o înșiruire de date. Poți folosi o hartă, o fotografie sau o machetă, apoi să îi lași să pună propriile întrebări.
Un alt truc util este să legi povestea de interesele lor. Unui copil căruia îi plac aventurile îi vei spune despre curaj, unuia pasionat de tehnică îi vei vorbi despre aparatele de zbor ale vremii. Astfel, istoria devine o conversație, nu o lecție de memorat.
Ce rol au muzeele și arhivele?
Muzeele păstrează obiecte, fotografii și documente care dau greutate poveștii. Arhivele, la rândul lor, conțin dovezi pe care nu le găsești în articolele populare. Dacă ai timp, cere ajutorul unui specialist sau al unui bibliotecar: de multe ori îți poate indica o sursă pe care nu ai fi găsit-o singur.
Ce poți face mai departe?
Dacă subiectul te-a atras, notează trei întrebări la care vrei răspunsuri, caută-le în surse serioase și revino la ele după câteva zile. Așa îți construiești o imagine solidă, fără să te bazezi pe zvonuri. Pentru noi idei de lectură despre oameni, locuri și tradiții, rămâne util să urmărești periodic Amazing Romanians și să îți faci din descoperirea istoriei un obicei.
În concluzie, Smaranda Brăescu merită cunoscută pentru ce a realizat și pentru exemplul oferit. Un răspuns bine documentat, gândit pe rând, este cel mai bun punct de pornire pentru orice cititor curios.
Administrație locală
Sărbătorile legale în vacanță: se scad sau nu din zilele de concediu
Dacă o sărbătoare legală cade în timpul concediului de odihnă, ea nu se numără ca zi de concediu. Cu alte cuvinte, zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează nu sunt incluse în durata concediului, deci rămân în contul tău. Regula pare simplă, dar în practică apar întrebări despre weekenduri, despre sărbători mobile și despre felul în care apar zilele în cererea de concediu. Mini-dicționarul de mai jos lămurește termenii, iar pașii de la final te ajută să verifici dacă firma le-a socotit corect.
Termenii pe care trebuie să-i știi
Zi lucrătoare. Este o zi în care, conform programului tău, ai fi lucrat în mod normal. Pentru majoritatea salariaților, ea înseamnă de luni până vineri, dar în unele domenii programul include și sâmbăta sau duminica, iar atunci „zilele lucrătoare” sunt cele din programul tău real.
Zi de sărbătoare legală. Este o zi stabilită prin lege ca nelucrătoare, în care, în general, activitatea se oprește. Există și domenii în care se lucrează oricum, de pildă spitale sau transport, iar acolo se aplică reguli speciale de compensare.
Concediu de odihnă. Este perioada plătită în care salariatul se odihnește, calculată în zile lucrătoare. Durata minimă este stabilită de lege, iar contractul sau regulamentul poate acorda mai mult.
Zi liberă plătită. Este o zi nelucrată pentru care primești salariul. Sărbătorile legale intră în această categorie atunci când nu lucrezi în ele.
Cerere de concediu. Este documentul prin care soliciți perioada de concediu și care arată data de început, data de sfârșit și numărul de zile lucrătoare consumate.
Cum se calculează concret zilele de concediu
Presupunem o cerere pentru două săptămâni calendaristice, în care o zi de sărbătoare legală cade într-o zi lucrătoare. Nu vei consuma zece zile de concediu, ci doar zilele rămase după ce scazi sărbătoarea. Contabilitatea firmei trebuie să facă acest calcul, iar tu poți verifica rapid.
| Element | Cum se tratează |
|---|---|
| Weekendul din interval | Nu se numără, dacă nu lucrezi în acele zile |
| Sărbătoarea legală în zi lucrătoare | Nu se scade din concediu |
| Sărbătoarea care cade sâmbăta sau duminica | Nu aduce zile suplimentare, pentru că oricum nu lucrai |
| Zile lucrătoare rămase | Se scad din dreptul tău de concediu |
Ultima linie contează cel mai mult: concediul se consumă doar pentru zilele în care ai fi lucrat efectiv. Dacă o dată fixă, cum este o sărbătoare religioasă, cade într-un weekend, nu primești o zi liberă compensatorie, în afara cazurilor în care legea sau contractul colectiv prevăd altfel.
Pașii de urmat înainte și după depunerea cererii
- Verifică calendarul sărbătorilor pentru perioada aleasă. Unele date se schimbă de la un an la altul, în special cele religioase mobile, deci nu te baza pe memoria anului trecut.
- Numără zilele lucrătoare din intervalul cerut, excluzând weekendurile și sărbătorile legale în care nu se lucrează.
- Completează cererea cu numărul real de zile pe care vrei să le consumi, nu cu numărul de zile calendaristice.
- Cere confirmarea din partea resurselor umane, în scris, înainte de plecare.
- Verifică după întoarcere soldul de concediu rămas și compară-l cu ce ai calculat.
Dacă rezultatele diferă, cere o explicație. De multe ori e o eroare de numărare, nu o intenție de a păgubi, și se corectează fără probleme. Dacă firma refuză să recalculeze, poți cere ajutor de la un reprezentant al salariaților, un sindicat sau inspectoratul teritorial de muncă. Detaliile despre modul de calcul apar și în explicația despre sărbătorile legale din timpul concediului, utilă când vrei să compari propriul calcul cu o sursă clară.
Situații speciale care schimbă calculul
Programul în ture, munca în weekend sau norma redusă pot complica lucrurile. Dacă lucrezi în ture, zilele lucrătoare se stabilesc după graficul tău, nu după calendarul obișnuit, iar o sărbătoare care cade într-o zi pe care ai fi lucrat-o este tratată ca atare. La normă redusă, ziua de sărbătoare se tratează la fel, dar exprimarea în ore sau zile diferă în funcție de modul în care a fost organizat programul.
Un alt caz este cel al salariaților care lucrează într-o sărbătoare legală, fiindcă firma funcționează non-stop. Pentru aceștia, legea prevede compensare cu timp liber sau sporuri, iar detaliile se regăsesc în contractul colectiv sau în regulamentul intern. Dacă ai fost chemat la lucru într-o zi pe care o credeai liberă, păstrează dovada convocării.
Ce se întâmplă cu sărbătorile dacă încetează contractul
Un detaliu uneori ignorat este legătura dintre concediu și încetarea contractului. Dacă pleci din firmă fără să fi efectuat toate zilele, ele se compensează în bani, iar la calcul se aplică aceeași logică a zilelor lucrătoare. Pe de altă parte, firma nu poate folosi concediul ca instrument de a „consuma” zilele salariatului înainte de concediere în mod abuziv. Pentru a înțelege când și cum poate un angajator să desfacă un contract, citește și materialul despre motivele și condițiile concedierii individuale.
Contează și ordinea faptelor: legea interzice, în principiu, dispunerea concedierii pe durata concediului de odihnă, așa că o decizie comunicată în acea perioadă ridică semne de întrebare. Dacă te afli într-o astfel de situație, cere sprijin juridic.
Ghid rapid pentru angajatori mici
Cine conduce o firmă mică se confruntă cu aceleași întrebări, doar că de partea cealaltă. Cea mai bună practică este să existe o procedură internă simplă: calendar de sărbători afișat la începutul perioadei, formular de cerere cu număr de zile lucrătoare și un registru al zilelor consumate. Astfel, orice discuție se reduce la verificarea unor cifre scrise. Pentru acces la mai multe materiale pe teme de acest fel, vezi ghidurile de pe JuridicPlus.
Calendarul și cifrele sunt, în fond, singurele lucruri care transformă un drept recunoscut în unul respectat. Cine își notează zilele, își cere confirmarea și compară rezultatele rareori ajunge să piardă zile de concediu fără să știe.
Administrație locală
Certificatele de stare civilă: ce înseamnă fiecare și unde le ceri
Certificatele de stare civilă sunt actele oficiale care atestă evenimentele importante din viața unei persoane: nașterea, căsătoria și decesul. La notar, ele dovedesc identitatea, rudenia și statutul civil al celor care semnează, iar lipsa unuia poate bloca un act de vânzare, o donație sau o succesiune. Pașii de mai jos explică ce înseamnă fiecare certificat, în ce situații se cere și cum îl obții dacă nu îl ai la îndemână.
Pasul 1: înțelege ce atestă fiecare certificat
Certificatul de naștere arată data și locul nașterii, numele persoanei și al părinților. Se folosește pentru a dovedi vârsta, filiația și, în cazul moștenirilor, legătura dintre părinte și copil. Certificatul de căsătorie atestă încheierea căsătoriei și arată numele soților. El este cerut când un bun este vândut de unul dintre soți sau când trebuie dovedit regimul matrimonial. Certificatul de deces atestă încetarea din viață a unei persoane și este baza oricărei proceduri de succesiune. Există și hotărâri de divorț, care nu sunt certificate propriu-zise, dar se cer pentru a dovedi că o căsătorie a încetat. Lista actelor de acest tip, cu situațiile în care sunt cerute, este detaliată în materialul despre actele de stare civilă la notar.
Pasul 2: află ce certificat îți cere notarul pentru actul tău
Nu toate actele cer toate certificatele. La vânzarea unui apartament, notarul cere de obicei certificatul de căsătorie sau o declarație privind starea civilă, ca să stabilească dacă bunul este propriu sau comun. La o succesiune, cere certificatul de deces al defunctului și certificatele de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor. Pentru o donație către un copil, certificatul lui de naștere poate fi necesar. Cel mai simplu este să suni la birou și să întrebi, specificând actul pe care vrei să-l încheie.
Pasul 3: verifică ce exemplare ai deja
Caută certificatele în actele de familie. Verifică dacă sunt originale sau copii, dacă datele sunt corecte și lizibile și dacă numele corespunde cu cel din actul de identitate. O diferență, de exemplu un nume de familie schimbat prin căsătorie, trebuie explicată prin actele corespunzătoare. Dacă ai certificate vechi, cu mențiuni scrise de mână sau cu pagini deteriorate, notarul poate cere unul nou.
Pasul 4: cere duplicatele sau extrasele necesare
Dacă ai pierdut certificatul sau acesta este deteriorat, poți solicita un duplicat. Cererea se depune, de regulă, la serviciul de stare civilă din primăria unde a fost înregistrat evenimentul. În multe cazuri, cererea se poate face și de o persoană împuternicită, iar uneori se pot folosi servicii online ale autorităților. Pregătește actul de identitate, datele exacte ale evenimentului (data, locul) și, dacă e cazul, dovada legăturii cu persoana respectivă. Termenele variază, așa că începe din timp.
Pasul 5: dacă evenimentul s-a petrecut în altă localitate
Certificatul se obține de la primăria unde s-a înregistrat evenimentul, chiar dacă locuiești în altă parte. Dacă nu poți ajunge acolo, ai opțiuni: cerere prin poștă, prin procură dată altei persoane sau prin canale electronice, după caz. Unele cereri se pot depune la primăria de domiciliu, care le transmite mai departe. Întreabă ce variantă este disponibilă, pentru că procedurile se pot diferenția în timp.
Pasul 6: dacă evenimentul s-a petrecut în străinătate
Certificatele emise de autorități străine pot necesita traducere autorizată și apostilă sau supralegalizare, în funcție de țara emitentă. Pentru ca ele să producă efecte în România, uneori trebuie transcrise în registrele de stare civilă române. Notarul îți va spune dacă actul străin poate fi folosit direct sau dacă ai nevoie de transcriere. Începe din timp, pentru că procedura poate dura.
Pasul 7: verifică datele înainte de a pleca la notar
- numele și prenumele sunt scrise identic în toate actele;
- datele de naștere și CNP-urile coincid;
- mențiunile marginale, de exemplu divorțul sau schimbarea numelui, sunt consemnate corect;
- certificatele nu prezintă ștersături sau deteriorări;
- ai atât originalul, cât și copii, dacă notarul cere.
Pasul 8: ce faci dacă descoperi o greșeală
O greșeală în certificat, de exemplu un nume scris cu o literă diferită sau o dată incorectă, trebuie corectată înainte de încheierea actului. Procedura de rectificare se face prin serviciul de stare civilă sau, în anumite situații, prin hotărâre judecătorească. Nu încerca să corectezi singur și nu semna acte cu date inexacte. Notarul nu poate încheia un act dacă identitatea părților este incertă.
Un reper practic: păstrează certificatele într-o mapă separată, protejate de umezeală și lumină, iar copiile scanate într-un loc sigur. Certificatele de stare civilă se cer de multe ori, iar refacerea lor durează.
Câteva situații frecvente
O femeie care și-a schimbat numele prin căsătorie vinde un teren moștenit înainte de căsătorie. Notarul va compara numele din actul de proprietate cu cel din actul de identitate și va cere certificatul de căsătorie pentru a lega cele două. Un moștenitor care locuiește în alt oraș are nevoie de certificatul de naștere pentru a dovedi legătura cu defunctul; îl poate cere de la primăria de naștere sau poate trimite o persoană împuternicită. Un cuplu necăsătorit care cumpără o locuință nu are nevoie de certificat de căsătorie, dar poate fi întrebat despre starea civilă pentru a stabili cum se înscriu cotele.
Surse și pași următori
Dacă te pregătești pentru un act notarial, află ce documente mai sunt cerute și în ce ordine le obții, consultând ghidurile de pe NotarNews. În cazurile care implică mai multe țări, schimbări de nume sau evenimente neînregistrate, cere sfatul unui notar sau al unui avocat, pentru că procedura depinde de detalii. Cu actele de stare civilă în ordine, restul pașilor devin mult mai simpli.
-
Uncategorizedacum o săptămânăBlack Friday la Xiaomi: printre cele mai mari reduceri ale anului, discounturi de până la 50% și produse star la ofertă
-
Uncategorizedacum o săptămânăCâți ani poate rezista un telefon pliabil?
-
Uncategorizedacum o săptămână
Ce caută românii pe Google de Black Friday
-
Uncategorizedacum o săptămânăPloaie, frig și mănuși: ce funcții ale smartphone-urilor sunt utile în sezonul rece
-
Afaceriacum 2 zileCe întrebări despre preț trebuie să pui înainte de a închiria o nacelă în Cluj?
-
Afaceriacum 3 zileÎnchiriez o mașină în Cluj și plec în Maramureș, ce trebuie să verific înainte?
-
Afaceriacum o săptămână
Ce trebuie sa stii despre etapele necesare in succesul unei firme
-
Uncategorizedacum 7 zileCine este Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor. Studii în Germania, experiență europeană și peste 20 de ani în administrație și politică
