Administrație locală
Ce porți la un târg de o zi, după prea multe păreri citite
Ai o invitație la un târg sau la o expoziție mare, la o zi distanță. Te bucuri, dar în aceeași clipă îți vine și întrebarea de neocolit: ce port? Ai citit zece păreri, una spune că trebuie să fii elegant, alta că trebuie să ai pantofi sport, a treia că orice ar fi, se aglomerează și nu se mai vede nimic. Cineva îți recomandă un rucsac, altcineva o poșetă, iar fiica ta, o geacă pe care nu o mai ții minte. Cum te-ai complicat singur, ai ajuns să crezi că alegerea unei ținute e o știință. Nu e, iar greșelile obișnuite se repară simplu. Iată-le, una câte una, cu un strop de umor.
Ca să fie limpede, nu e vorba de modă în sensul revistelor, ci de confort, de siguranță și de puțină încredere în tine. Cine se simte bine în hainele lui merge mai drept, vorbește mai ușor și vede mai mult. Restul, adică ce e la modă în acest sezon, vine mult mai târziu pe lista de priorități.
Greșeala unu: alegi pantofii după aspect, nu după kilometri
Un târg se parcurge pe jos, mult și în pași mici. Chiar dacă ai o zonă de odihnă la intrare cu bănci și scaune, vei ajunge să te plimbi între standuri mai mult decât îți închipui. Pantofii eleganți, care la cină sunt perfecți, devin după două ore o pedeapsă, iar la a treia oră începi să-i privești cu o ură nouă.
Soluția e să alegi o pereche în care ai mai mers deja, cel puțin o jumătate de oră, și care te ține confortabil. Nu cumpăra pantofi noi chiar în ziua dinainte, orice ai citit. Un pantof nou are nevoie de câteva ieșiri până să se așeze pe picior, iar un târg nu e momentul pentru rodaj.
Verifică și șosetele. Nu pare un detaliu, dar frecarea unui material aspru sau o cusătură prost pusă îți poate strica ziua. Ia o pereche de rezervă în geantă, subțire, pe care o poți schimba la prânz. Mulți pensionari activi pe care îi știu au un asemenea obicei și jură că le-a salvat mai multe zile. Dacă ai probleme cu picioarele sau cu spatele, discută din timp cu medicul tău despre încălțăminte potrivită. Eu nu pot înlocui un sfat de specialitate, doar îți amintesc că merită să te gândești la asta înainte, nu după.
Greșeala doi: te îmbraci într-un singur strat
În hală e cald, la intrare e curent, afară e frig, iar între ele ești tu, cu o temperatură care se schimbă din oră în oră. Un singur strat, orice grosime ar avea, nu rezistă la toate. Cine pleacă doar cu o haină groasă va transpira, cine pleacă doar cu un tricou va tremura.
Gândește-te la straturi subțiri, pe care le poți scoate sau pune fără efort: o bluză sau o cămașă, un cardigan sau o vestă ușoară, o geacă mică pe care o ții pe braț. Pentru idei despre cum se combină piesele, merită să arunci o privire pe rubrica de fashion de pe Agenția Studenților, unde poți vedea cum se îmbină ținutele în fiecare sezon, fără să fie vorba doar despre tineri. Nu trebuie să copiezi nimic, ci să te inspiri de la ce ți se potrivește.
Culorile contează, deși nu atât cât se crede. Alege tonuri în care te simți tu însuți, nu ce se poartă. Dacă ți-a plăcut mereu bleumarinul, nu trece peste noapte la galben, doar pentru că așa ai citit. Un târg e un eveniment de o zi, nu o schimbare de personalitate. Dacă vrei totuși o notă de culoare, ia o eșarfă sau o broșă, un obiect mic, care îți face plăcere și care nu te încurcă. Detaliile de acest fel, observate de ceilalți fără să se vadă prea tare, sunt cele care dau ținutei un caracter.
Greșeala trei: iei o geantă prea mare, care îți mănâncă ziua
La târguri se dau pliante, cataloage, mostre, pixuri, sacoșe și, de multe ori, câte ceva de gustat. Te trezești cu mâinile pline și cu o geantă care crește de la un stand la altul. Dacă ai pornit cu una mare, o vei umple, pentru că așa funcționează geanta mare: te îndeamnă să cari.
Mai bine ia un rucsac mic sau o geantă încrucișată, în care încap doar lucrurile necesare: actele, telefonul, un încărcător, o sticlă mică de apă, șervețele, un carnețel și, dacă ai nevoie, medicamentele pe care le iei de obicei. Nu uita să le verifici dinainte, nu pe loc, în mijlocul mulțimii.
Sacoșa din pânză, împăturită, e un aliat. O pui în geantă și o scoți doar când ai strâns prea multe hârtii. Așa ai tot timpul o mână liberă, ceea ce înseamnă că poți să dai mâna cu cineva, să arăți cu degetul, să te sprijini de un perete sau să-ți așezi mai bine ochelarii, fără să scapi nimic pe jos. Încearcă, dacă poți, să te lași și de obiceiul de a pune în geantă ce n-ai nevoie, doar fiindcă ai loc. O geantă ușoară la zece dimineața devine o geantă grea la trei după-amiaza.
Greșeala patru: subestimezi aglomerația și pleci fără plan
Evenimentele mari strâng oameni mulți, și asta se simte. Să ne gândim doar la știrea despre prima zi de ENERGY EXPO 2026, în care se vorbește despre peste cinci mii de vizitatori încă din prima zi, un exemplu al felului în care o expoziție poate umple o hală cu oameni de afaceri, specialiști și curioși. Într-un asemenea context, ținuta nu e singurul lucru care contează: contează și când ajungi, pe unde intri și unde te oprești. Când sunt mulți oameni, chiar și un drum de câțiva metri durează mai mult, iar răbdarea se topește repede. Cine intră cu un plan are, de obicei, mai multă răbdare decât cine se lasă dus de val.
Soluția e să ai un plan simplu, dar real. Ajungi devreme, dimineața, când holurile sunt libere. Alegi două sau trei standuri pe care vrei neapărat să le vezi, le notezi pe un bilet și abia apoi te lași purtat de curiozitate. Dacă ai nevoie de pauze, stabilește unde: o bancă, o terasă, un colț mai liniștit.
Spune cuiva unde ești și la ce oră ai de gând să pleci. Nu pentru că ți s-ar putea întâmpla ceva, ci pentru că e comod și te simți mai liber. Iar dacă te însoțește cineva, stabiliți un punct de întâlnire, în caz că vă pierdeți. Un telefon fără semnal într-o hală mare poate face din orice plimbare o aventură nedorită. Îți ia un minut să-ți încarci bateria dimineața și să notezi pe hârtie un număr de telefon important. Merită.
Greșeala cinci: asculți toate părerile și nu te asculți pe tine
Aici stă, probabil, cea mai importantă greșeală. După ce ai primit zece sfaturi, unul mai sigur pe sine decât altul, nu mai știi ce vrei. Ți se pare că e o regulă universală de îmbrăcat la târg, deși nu există. Fiecare om are alt corp, altă sensibilitate la frig, alt ritm și alte nevoi. Cine nu înțelege asta și insistă să-ți dea o regulă fermă, probabil nu a stat niciodată opt ore între standuri, cu picioarele obosite și cu mâinile pline de pliante.
Întreabă-te ce te-a deranjat la ultima ieșire lungă: ți-a fost frig, te-au durut picioarele, te-a apăsat geanta, ai uitat ochelarii? Răspunsurile tale sunt mai valoroase decât orice sfat citit. Notează-le pe o foaie și ai deja jumătate din pregătire făcută, fără să fi deschis niciun dulap.
Dacă totuși simți nevoia unui sfat, cere-l unei singure persoane, în care ai încredere, și ascultă-l până la capăt. Nu mai mult. Zece voci te fac să stai pe loc, o voce te ajută să mergi. Iar tu, dacă ți-ai ascultat deja corpul în trecut, ai mai multe date decât crezi.
Ce faci în seara dinainte
Scoate din dulap tot ce ai de gând să porți și pune pe un scaun, în ordinea în care te îmbraci. Verifică pantofii, geanta și încărcătorul. Pune o sticlă de apă în frigider, ca dimineață să fie rece. Setează o alarmă cu douăzeci de minute mai devreme decât ai nevoie, ca să nu te grăbești.
A doua zi, pleacă fără să te mai gândești la ce ai citit. Dacă ceva nu merge, ajustezi pe loc: dai jos un strat, schimbi șosetele, pui geanta pe alt umăr. Într-un târg, ca și în viață, ținuta e un instrument, nu o teză. Și dacă îți mai rămâne timp, adaugă o jumătate de oră pentru o cafea, fără telefon. Seara, când te întorci acasă, notează două lucruri care au mers bine și unul pe care îl vei schimba data viitoare. Așa, la următorul eveniment, nu mai pornești de la zero și nici nu mai ai nevoie de zecile de păreri ale altora.
Administrație locală
Smaranda Brăescu: răspunsuri clare la întrebările tale
Smaranda Brăescu a fost o aviatoare și parașutistă din România, una dintre figurile care au legat numele țării de pionieratul aviației. Dacă ai auzit de ea doar în treacăt, răspunsurile de mai jos te ajută să pui lucrurile în ordine, pe rând.
Pentru context mai larg despre personalități și povești din cultura noastră, poți citi și Amazing Romanians, unde astfel de subiecte sunt tratate pe înțelesul tuturor.
Cine a fost, de fapt?
Smaranda Brăescu a fost o femeie care a ales un domeniu considerat, în vremea ei, rezervat bărbaților: zborul și saltul cu parașuta. Povestea ei contează nu doar pentru performanțe, ci și pentru curajul de a-și urma o pasiune într-un context social rigid.
De ce este amintită și astăzi?
Numele ei apare des în prezentările despre începuturile aviației românești. Pentru că a combinat disciplina sportivă cu spiritul de pionier, ea a rămas un exemplu pentru generații de oameni pasionați de zbor. Amazing Romanians include astfel de figuri printre subiectele care merită redescoperite.
Cum cauți informații de încredere?
Subiectele istorice atrag ușor legende și exagerări. Ca să eviți capcanele, urmărește câteva reguli simple:
- compară cel puțin două surse care nu se copiază între ele;
- preferă lucrările semnate de istorici sau de muzee;
- verifică dacă datele și locurile se repetă la fel în surse diferite;
- tratează cu prudență citatele fără sursă.
Unde poți vedea mai mult despre ea?
Un loc potrivit pentru a te apropia de povestea aviației este un muzeu cu colecții despre zbor și istorie. Înainte să alegi destinația, merită să citești ghidul despre cum alegi muzeele după interesele tale, pentru că o vizită bine planificată îți oferă mult mai mult decât una făcută la întâmplare.
Cum explici povestea ei copiilor?
Pornește de la lucruri concrete: ce înseamnă să sari cu parașuta, de ce e nevoie de pregătire, cum arăta un avion de epocă. Copiii rețin mai bine o poveste cu un personaj curajos decât o înșiruire de date. Poți folosi o hartă, o fotografie sau o machetă, apoi să îi lași să pună propriile întrebări.
Un alt truc util este să legi povestea de interesele lor. Unui copil căruia îi plac aventurile îi vei spune despre curaj, unuia pasionat de tehnică îi vei vorbi despre aparatele de zbor ale vremii. Astfel, istoria devine o conversație, nu o lecție de memorat.
Ce rol au muzeele și arhivele?
Muzeele păstrează obiecte, fotografii și documente care dau greutate poveștii. Arhivele, la rândul lor, conțin dovezi pe care nu le găsești în articolele populare. Dacă ai timp, cere ajutorul unui specialist sau al unui bibliotecar: de multe ori îți poate indica o sursă pe care nu ai fi găsit-o singur.
Ce poți face mai departe?
Dacă subiectul te-a atras, notează trei întrebări la care vrei răspunsuri, caută-le în surse serioase și revino la ele după câteva zile. Așa îți construiești o imagine solidă, fără să te bazezi pe zvonuri. Pentru noi idei de lectură despre oameni, locuri și tradiții, rămâne util să urmărești periodic Amazing Romanians și să îți faci din descoperirea istoriei un obicei.
În concluzie, Smaranda Brăescu merită cunoscută pentru ce a realizat și pentru exemplul oferit. Un răspuns bine documentat, gândit pe rând, este cel mai bun punct de pornire pentru orice cititor curios.
Administrație locală
Sărbătorile legale în vacanță: se scad sau nu din zilele de concediu
Dacă o sărbătoare legală cade în timpul concediului de odihnă, ea nu se numără ca zi de concediu. Cu alte cuvinte, zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează nu sunt incluse în durata concediului, deci rămân în contul tău. Regula pare simplă, dar în practică apar întrebări despre weekenduri, despre sărbători mobile și despre felul în care apar zilele în cererea de concediu. Mini-dicționarul de mai jos lămurește termenii, iar pașii de la final te ajută să verifici dacă firma le-a socotit corect.
Termenii pe care trebuie să-i știi
Zi lucrătoare. Este o zi în care, conform programului tău, ai fi lucrat în mod normal. Pentru majoritatea salariaților, ea înseamnă de luni până vineri, dar în unele domenii programul include și sâmbăta sau duminica, iar atunci „zilele lucrătoare” sunt cele din programul tău real.
Zi de sărbătoare legală. Este o zi stabilită prin lege ca nelucrătoare, în care, în general, activitatea se oprește. Există și domenii în care se lucrează oricum, de pildă spitale sau transport, iar acolo se aplică reguli speciale de compensare.
Concediu de odihnă. Este perioada plătită în care salariatul se odihnește, calculată în zile lucrătoare. Durata minimă este stabilită de lege, iar contractul sau regulamentul poate acorda mai mult.
Zi liberă plătită. Este o zi nelucrată pentru care primești salariul. Sărbătorile legale intră în această categorie atunci când nu lucrezi în ele.
Cerere de concediu. Este documentul prin care soliciți perioada de concediu și care arată data de început, data de sfârșit și numărul de zile lucrătoare consumate.
Cum se calculează concret zilele de concediu
Presupunem o cerere pentru două săptămâni calendaristice, în care o zi de sărbătoare legală cade într-o zi lucrătoare. Nu vei consuma zece zile de concediu, ci doar zilele rămase după ce scazi sărbătoarea. Contabilitatea firmei trebuie să facă acest calcul, iar tu poți verifica rapid.
| Element | Cum se tratează |
|---|---|
| Weekendul din interval | Nu se numără, dacă nu lucrezi în acele zile |
| Sărbătoarea legală în zi lucrătoare | Nu se scade din concediu |
| Sărbătoarea care cade sâmbăta sau duminica | Nu aduce zile suplimentare, pentru că oricum nu lucrai |
| Zile lucrătoare rămase | Se scad din dreptul tău de concediu |
Ultima linie contează cel mai mult: concediul se consumă doar pentru zilele în care ai fi lucrat efectiv. Dacă o dată fixă, cum este o sărbătoare religioasă, cade într-un weekend, nu primești o zi liberă compensatorie, în afara cazurilor în care legea sau contractul colectiv prevăd altfel.
Pașii de urmat înainte și după depunerea cererii
- Verifică calendarul sărbătorilor pentru perioada aleasă. Unele date se schimbă de la un an la altul, în special cele religioase mobile, deci nu te baza pe memoria anului trecut.
- Numără zilele lucrătoare din intervalul cerut, excluzând weekendurile și sărbătorile legale în care nu se lucrează.
- Completează cererea cu numărul real de zile pe care vrei să le consumi, nu cu numărul de zile calendaristice.
- Cere confirmarea din partea resurselor umane, în scris, înainte de plecare.
- Verifică după întoarcere soldul de concediu rămas și compară-l cu ce ai calculat.
Dacă rezultatele diferă, cere o explicație. De multe ori e o eroare de numărare, nu o intenție de a păgubi, și se corectează fără probleme. Dacă firma refuză să recalculeze, poți cere ajutor de la un reprezentant al salariaților, un sindicat sau inspectoratul teritorial de muncă. Detaliile despre modul de calcul apar și în explicația despre sărbătorile legale din timpul concediului, utilă când vrei să compari propriul calcul cu o sursă clară.
Situații speciale care schimbă calculul
Programul în ture, munca în weekend sau norma redusă pot complica lucrurile. Dacă lucrezi în ture, zilele lucrătoare se stabilesc după graficul tău, nu după calendarul obișnuit, iar o sărbătoare care cade într-o zi pe care ai fi lucrat-o este tratată ca atare. La normă redusă, ziua de sărbătoare se tratează la fel, dar exprimarea în ore sau zile diferă în funcție de modul în care a fost organizat programul.
Un alt caz este cel al salariaților care lucrează într-o sărbătoare legală, fiindcă firma funcționează non-stop. Pentru aceștia, legea prevede compensare cu timp liber sau sporuri, iar detaliile se regăsesc în contractul colectiv sau în regulamentul intern. Dacă ai fost chemat la lucru într-o zi pe care o credeai liberă, păstrează dovada convocării.
Ce se întâmplă cu sărbătorile dacă încetează contractul
Un detaliu uneori ignorat este legătura dintre concediu și încetarea contractului. Dacă pleci din firmă fără să fi efectuat toate zilele, ele se compensează în bani, iar la calcul se aplică aceeași logică a zilelor lucrătoare. Pe de altă parte, firma nu poate folosi concediul ca instrument de a „consuma” zilele salariatului înainte de concediere în mod abuziv. Pentru a înțelege când și cum poate un angajator să desfacă un contract, citește și materialul despre motivele și condițiile concedierii individuale.
Contează și ordinea faptelor: legea interzice, în principiu, dispunerea concedierii pe durata concediului de odihnă, așa că o decizie comunicată în acea perioadă ridică semne de întrebare. Dacă te afli într-o astfel de situație, cere sprijin juridic.
Ghid rapid pentru angajatori mici
Cine conduce o firmă mică se confruntă cu aceleași întrebări, doar că de partea cealaltă. Cea mai bună practică este să existe o procedură internă simplă: calendar de sărbători afișat la începutul perioadei, formular de cerere cu număr de zile lucrătoare și un registru al zilelor consumate. Astfel, orice discuție se reduce la verificarea unor cifre scrise. Pentru acces la mai multe materiale pe teme de acest fel, vezi ghidurile de pe JuridicPlus.
Calendarul și cifrele sunt, în fond, singurele lucruri care transformă un drept recunoscut în unul respectat. Cine își notează zilele, își cere confirmarea și compară rezultatele rareori ajunge să piardă zile de concediu fără să știe.
Administrație locală
Certificatele de stare civilă: ce înseamnă fiecare și unde le ceri
Certificatele de stare civilă sunt actele oficiale care atestă evenimentele importante din viața unei persoane: nașterea, căsătoria și decesul. La notar, ele dovedesc identitatea, rudenia și statutul civil al celor care semnează, iar lipsa unuia poate bloca un act de vânzare, o donație sau o succesiune. Pașii de mai jos explică ce înseamnă fiecare certificat, în ce situații se cere și cum îl obții dacă nu îl ai la îndemână.
Pasul 1: înțelege ce atestă fiecare certificat
Certificatul de naștere arată data și locul nașterii, numele persoanei și al părinților. Se folosește pentru a dovedi vârsta, filiația și, în cazul moștenirilor, legătura dintre părinte și copil. Certificatul de căsătorie atestă încheierea căsătoriei și arată numele soților. El este cerut când un bun este vândut de unul dintre soți sau când trebuie dovedit regimul matrimonial. Certificatul de deces atestă încetarea din viață a unei persoane și este baza oricărei proceduri de succesiune. Există și hotărâri de divorț, care nu sunt certificate propriu-zise, dar se cer pentru a dovedi că o căsătorie a încetat. Lista actelor de acest tip, cu situațiile în care sunt cerute, este detaliată în materialul despre actele de stare civilă la notar.
Pasul 2: află ce certificat îți cere notarul pentru actul tău
Nu toate actele cer toate certificatele. La vânzarea unui apartament, notarul cere de obicei certificatul de căsătorie sau o declarație privind starea civilă, ca să stabilească dacă bunul este propriu sau comun. La o succesiune, cere certificatul de deces al defunctului și certificatele de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor. Pentru o donație către un copil, certificatul lui de naștere poate fi necesar. Cel mai simplu este să suni la birou și să întrebi, specificând actul pe care vrei să-l încheie.
Pasul 3: verifică ce exemplare ai deja
Caută certificatele în actele de familie. Verifică dacă sunt originale sau copii, dacă datele sunt corecte și lizibile și dacă numele corespunde cu cel din actul de identitate. O diferență, de exemplu un nume de familie schimbat prin căsătorie, trebuie explicată prin actele corespunzătoare. Dacă ai certificate vechi, cu mențiuni scrise de mână sau cu pagini deteriorate, notarul poate cere unul nou.
Pasul 4: cere duplicatele sau extrasele necesare
Dacă ai pierdut certificatul sau acesta este deteriorat, poți solicita un duplicat. Cererea se depune, de regulă, la serviciul de stare civilă din primăria unde a fost înregistrat evenimentul. În multe cazuri, cererea se poate face și de o persoană împuternicită, iar uneori se pot folosi servicii online ale autorităților. Pregătește actul de identitate, datele exacte ale evenimentului (data, locul) și, dacă e cazul, dovada legăturii cu persoana respectivă. Termenele variază, așa că începe din timp.
Pasul 5: dacă evenimentul s-a petrecut în altă localitate
Certificatul se obține de la primăria unde s-a înregistrat evenimentul, chiar dacă locuiești în altă parte. Dacă nu poți ajunge acolo, ai opțiuni: cerere prin poștă, prin procură dată altei persoane sau prin canale electronice, după caz. Unele cereri se pot depune la primăria de domiciliu, care le transmite mai departe. Întreabă ce variantă este disponibilă, pentru că procedurile se pot diferenția în timp.
Pasul 6: dacă evenimentul s-a petrecut în străinătate
Certificatele emise de autorități străine pot necesita traducere autorizată și apostilă sau supralegalizare, în funcție de țara emitentă. Pentru ca ele să producă efecte în România, uneori trebuie transcrise în registrele de stare civilă române. Notarul îți va spune dacă actul străin poate fi folosit direct sau dacă ai nevoie de transcriere. Începe din timp, pentru că procedura poate dura.
Pasul 7: verifică datele înainte de a pleca la notar
- numele și prenumele sunt scrise identic în toate actele;
- datele de naștere și CNP-urile coincid;
- mențiunile marginale, de exemplu divorțul sau schimbarea numelui, sunt consemnate corect;
- certificatele nu prezintă ștersături sau deteriorări;
- ai atât originalul, cât și copii, dacă notarul cere.
Pasul 8: ce faci dacă descoperi o greșeală
O greșeală în certificat, de exemplu un nume scris cu o literă diferită sau o dată incorectă, trebuie corectată înainte de încheierea actului. Procedura de rectificare se face prin serviciul de stare civilă sau, în anumite situații, prin hotărâre judecătorească. Nu încerca să corectezi singur și nu semna acte cu date inexacte. Notarul nu poate încheia un act dacă identitatea părților este incertă.
Un reper practic: păstrează certificatele într-o mapă separată, protejate de umezeală și lumină, iar copiile scanate într-un loc sigur. Certificatele de stare civilă se cer de multe ori, iar refacerea lor durează.
Câteva situații frecvente
O femeie care și-a schimbat numele prin căsătorie vinde un teren moștenit înainte de căsătorie. Notarul va compara numele din actul de proprietate cu cel din actul de identitate și va cere certificatul de căsătorie pentru a lega cele două. Un moștenitor care locuiește în alt oraș are nevoie de certificatul de naștere pentru a dovedi legătura cu defunctul; îl poate cere de la primăria de naștere sau poate trimite o persoană împuternicită. Un cuplu necăsătorit care cumpără o locuință nu are nevoie de certificat de căsătorie, dar poate fi întrebat despre starea civilă pentru a stabili cum se înscriu cotele.
Surse și pași următori
Dacă te pregătești pentru un act notarial, află ce documente mai sunt cerute și în ce ordine le obții, consultând ghidurile de pe NotarNews. În cazurile care implică mai multe țări, schimbări de nume sau evenimente neînregistrate, cere sfatul unui notar sau al unui avocat, pentru că procedura depinde de detalii. Cu actele de stare civilă în ordine, restul pașilor devin mult mai simpli.
-
Afaceriacum o săptămânăFPIOR: Patronatele nu vor susține o nouă creștere a salariului minim în actualele condiții fiscale. „Statul încasează aproape 300 de lei pentru fiecare 200 de lei promiși cetățeanului”
-
Uncategorizedacum o săptămânăBlack Friday la Xiaomi: printre cele mai mari reduceri ale anului, discounturi de până la 50% și produse star la ofertă
-
Uncategorizedacum o săptămână
Ce caută românii pe Google de Black Friday
-
Uncategorizedacum o săptămânăCâți ani poate rezista un telefon pliabil?
-
Uncategorizedacum o săptămânăPloaie, frig și mănuși: ce funcții ale smartphone-urilor sunt utile în sezonul rece
-
Afaceriacum 2 zileCe întrebări despre preț trebuie să pui înainte de a închiria o nacelă în Cluj?
-
Afaceriacum 3 zileÎnchiriez o mașină în Cluj și plec în Maramureș, ce trebuie să verific înainte?
-
Afaceriacum o săptămână
Ce trebuie sa stii despre etapele necesare in succesul unei firme
