Speculațiile despre o presupusă răcire a relațiilor între Paris și Berlin, participarea cancelarului Angela Merkel la summitul V4 de la Bratislava sugerează o posibilă reorientare strategică a preferințelor Germaniei în interiorul Uniunii Europene în ajunul alegerilor europarlamentare. În timp ce conducerea populistă a Italiei a intrat în febra electorală (ajungând chiar la un conflict diplomatic deschis cu Parisul), Macron nu poate dormi liniștit din cauza continuării protestelor “Vestelor Galbene” (liderul francez în ultimele luni a fost nevoit să anuleze participarea la un șir de evenimente internaționale – Forumul de la Davos, Conferința de Securitate de la Munchen), Berlinul este în căutarea unor parteneri de dialog pentru asigurarea unei unități politice a comunității europene.

În ciuda tuturor criticilor primite și conflictelor cu Comisia Europeană (în special, e vorba de Ungaria și Polonia), Grupul de la Visegrad pare a fi unicul partener de dialog adecvat și stabil. Într-un astfel de context, V4 ar putea pretinde la noul nucleu dur al UE, care va asigura procesul de reformare a Uniunii Europene.

Aici au o contribuție și ultimele evenimente din Germania: Partidul Social-Democrat (SPD), partener de coaliție al CDU, care reprezenta și motorul unei reforme îndreptate spre o integrare mai adâncă a UE, și-a anunțat virarea spre o platformă radicală de stânga (în locul celei centriste, care asigura o cooperare cu CDU), ceea ce va complica dialogul politic intern, care este și așa prea firav.

O relaxare a relațiilor între Germania și Grupul de la Visegrad?

Pe 7 februarie, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a fost un oaspete de onoare al summitului Grupului de la Visegrad desfășurat la Bratislava, unde pare a fi cedat în chestiunea imigrației, problemă care preocupă cele patru state. Evenimentul a fost dedicat celor 30 de ani de la căderea Cortinei de Fier, care a avut drept rezultat și reunificarea Germaniei.

Presa și observatorii politicii menționează că această reuniune reprezintă un semnal de relaxare a relațiilor între Germania și grupul celor patru state după o perioadă de tensiuni pe subiectul controlului imigrației. De această dată, cancelarul Germaniei a fost întâmpinat cu zâmbete pe buze, după o perioadă de critici și atacuri reciproce cauzate de criza refugiaților din 2015, notează Deutsche Welle.

Agenția chineză Xinhua menționează, citând analiști slovaci, că vizita doamnei de fier a Germaniei reprezintă o încercare de a îmbunătăți relațiile cu V4 în ajunul alegerilor pentru Parlamentul European.

“Merkel vrea să arate că Germania poate coopera cu fiecare parte a UE în ciuda tuturor diferențelor și disputelor pe subiecte sensibile. Pentru Merkel este important să arate unitatea UE în ajunul alegerilor europarlamentare din luna mai”, susține analistul slovac, Milan Nic, citat de Xinhua.

În ciuda existenței unor divergențe în subiectul gazoductului Nord Stream-2 și Ucraina, părțile totuși au convenit asupra realizării unor proiecte comune în Maroc („Programul pentru eliminarea cauzelor migrației externe”) de combatere a conflictelor și sărăciei în Nordul Africii pentru a stopa fluxul de migranți spre Europa. Într-o manieră pragmatică, Angela Merkel a evitat să abordeze subiectul statului de drept în Ungaria și Polonia, afirmând că “această problemă ține de relația între aceste state și Comisia Europeană”.

Cu alte cuvinte, la ora actuală unitatea politică pe care încearcă s-o mențină Berlin devine mai importantă decât disputele pe subiectele legate de „principii și valori europene”. Merkel își propune să elimine acea breșă creată între partea de Vest și Est a UE, care ar putea să devină mai evidentă după schimbarea configurației Parlamentului European prin ascensiunea formațiunilor „populiste” și „eurosceptice”.

Totodată, prim-miniștrii Ungariei, Polonia, Cehiei și Slovaciei au subliniat că Germania rămâne a fi un partener economic-cheie al V4. Potrivit premierului polonez, Mateusz Morawiecki, Germania este “mai importantă pentru țările Visegrad decât Franța, SUA și China”. La rândul său, premierul Ungariei a menționat că Germania și Grupul de la Visegrad reprezintă un “nucleu al Europei” și un motor real al creșterii economice în Europa.

Orban, care a prezidat reuniunea, și-a exprimat speranța că UE își va schimba direcția politică după alegerile europarlamentare din luna mai. Premierul ungar s-a arătat convins că „Europa nu va mai fi la fel”.

“Dacă vom ignora voința popoarelor europene, vom construi un Imperiu European, nu o Uniune. Împotriva acestui lucru am luptat acum 30 de ani”, a declarat Orban.

Cel puțin la nivel declarativ, Germania și V4 au obținut niște rezultate reciproc avantajoase: aparent, Berlinul a detensionat relațiile cu acest grup de state, demonstrând că poate juca în continuare rolul de principal arbitru al UE, pe de altă parte, Grupul de la Visegrad a primit o doză de legitimitate, și-a reconfirmat imaginea de pol important al comunității europene, pretinzând chiar la rolul de “nucleu” al Uniunii Europene, alături de Germania.

Următorul summit al V4 urmează să se desfășoare al Ierusalim, la invitația premierului izraelian, Benjamin Netanyahu. Potrivit Polskie Radio, în acest fel oficialii israelieni și-ar dori să-și consolideze relațiile cu statele din Europa Centrală pentru a influența politica critică a UE față de conflictul israelo-palestinian. Pe de altă parte, același interes și-a exprimat Israelul și pentru blocul statelor balcanice. La reuniunea la nivel înalt dintre România, Bulgaria, Serbia, Grecia de la Varna din noiembrie 2018 a fost prezent și prim-ministrul israelian, Benjanim Netaniahu, care a propus organizarea următorului summit al acestui grup de state în Israel.

Merită aici menționate semnalele apărute în ultimul timp despre existența unor tensiuni în interiorul nucleului franco-german. Franța declarase că va susține directiva europeană a gazelor, care amenință realizarea proiectului Nord Stream-2, iar refuzul lui Emmanuel Macron de a participa la conferința de securitate de la Munchen alături de Angela Merkel a fost tratat ca un semnal de răcire a relațiilor între Paris și Berlin, în ciuda asigurărilor date ulterior de Merkel că între cele două țări nu există niciun fel de conflict, anunțând chiar că Berlinul și Parisul au reușit să ajungă la un compromis pe subiectul directivei gazelor.

Austria va fi invitată în V4?

Influența Grupului de la Visegrad ar putea spori și în cazul atragerii Austriei. Recent, președintele Cehiei, Miloš Zeman, a declarat că își propune să consolideze relațiile de cooperare între statele din Grupul de la Visegrad (V4) și Austria. Pe 24 ianuarie, liderul ceh declarase la postul ceh de televiziune că semnarea tratatului franco-german de la Aachen “i-a inspirat idea intensificării cooperării la nivel de V4” și a propus Austriei să adere la Grupul de la Visegrad, notează portalul VisegradPost.

“Voi merge în Austria în martie, vom vedea cum vor reacționa la propunerea mea”, a declarat Miloš Zeman.

Nu este pentru prima dată când se vorbește despre o astfel de direcție a alianței create în 1991 de către Cehoslovacia, Polonia și Ungaria, în orașul ungar Visegrad, de pe malul Dunării, în memoria alianței medievale încheiate în 1335, în același oraș între Ioan I al Bohemiei, Carol Robert de Anjou, Cazimir al III-lea al Poloniei.

Președintele al Partidului Libertății din Austria (FPÖ), care deține funcția de vicecancelar, Heinz-Christian Strache, declarase în timpul campaniei electorale din 2017 că susține o astfel de cooperare, în timp ce cancelarul creștin-democrat, Sebastian Kurz, pledează mai mult pentru o Austrie în calitate de punte între Germania și Vestul Europei și  între V4 și Estul Uniunii Europene. Astfel, o grupare a Germaniei și Austriei cu țările din Grupul de la Visegrad ar putea crea o nouă platformă pentru reactualizarea construcției europene. În plus, calitatea Austriei de stat neutru din punct de vedere militar ar putea să echilibreze unele neînțelegeri din interiorul V4.

Geopolitica Bucureștiului – „trei iepuri”

În timp ce președintele Klaus Iohannis și-a manifestat preponderent interesul pentru orientarea României spre “nucleul franco-german” al Uniunii Europene,  respingând orice perspective de aderare la Grupul de Visegrad. În noiembrie 2017, drept reacție la propunerile lui Viktor Orban de a consolida relațiile de cooperare între V4 și România, Iohannis declara că orice apropiere de acest bloc de state este una “nerealistă”.

„Această apropiere de Grupul de la Visegrad este o constantă a politicii externe românești și România tot încearcă să se apropie de mulți ani. Însă, în ultimii ani, Grupul de la Visegrad are unele opinii care sunt foarte diferite de ale noastre și în acest moment, după părerea mea, o apropiere între România și Grupul de la Visegrad nu este realistă”, spunea șeful statului român.

În noiembrie 2018, Iohannis și-a reiterat poziția în timpul unei întrevederi cu președintele Emmanuel Macron – dorința României de a adera la „nucleul dur al UE”. Pe 22 ianuarie 2019, invitat la festivitățile dedicate semnării tratatului de la Aachen, șeful statului român a asigurat că țara lui va rămâne atașată nucleului franco-german.

Guvernul de la București încearcă timid să se apropie de Grupul de Visegrad și în același timp să promoveze și un proiect asemănător în regiunea balcanică – cel care în perioada guvernului Ponta a primit numele convențional de “Grupul de la Craiova” (România, Bulgaria, Serbia și Grecia). Simpatia pentru V4 a fost supusă unor critici din cauza “iliberalismului” promovat în interiorul V4, relațiile complicate ale Ungariei și Poloniei cu Bruxellesul (pe subiectul justiției și statului de drept), dar și existența unor poziții critice (îndeosebi a Cehiei și Ungariei) față de politica sancțiunilor împotriva Rusiei. Pe de altă parte, orientarea Bucureștiului spre un bloc al statelor balcanice nu a întâmpinat niciun fel de critici, pentru că această formulă de cooperare regională se află la nivel de proiect și nu și-a nuanțat, deocamdată, niște ambiții geopolitice alternative la cele propuse în UE (cum ar fi cele ale Grupului de la Visegrad).

Mutarea nucleului UE spre Centrul Europei va provoca și o serie de mutații în agenda politicii externe a unor grupări politice de la București, care vor fi nevoite să se acomodeze la noile realități.

Reconfigurarea comunității europene?

Italia și Franța au devenit niște parteneri incomozi pentru Germania. În plus, mișcările politice populiste și eurosceptice nu mai reprezintă niște fenomene marginale, așa cum era în trecut. Berlinul, căruia îi revine cea mai mare responsabilitate pentru salvarea UE, nu mai poate trata segmentul politic ca unul indezirabil, care trebuie exclus din discuții.

Alegerile din mai multe state europene au demonstrat că războiul total împotriva populismului poate avea efecte inverse celor așteptate. Orice tentativă de a nega dreptul mișcărilor anti-sistem de a participa la scrierea agendei europene poate duce la o radicalizare care va sparge Uniunea Europeană. Iată de ce Merkel încearcă să readucă “rebelii” din V4 pe masa de dialog, în calitate de parteneri, pentru a converti dintr-o parte a unei problemei, într-o parte a soluției la problemă.

Un nou nucleu în Centru Europei a putea deveni un factor de echilibru, mai ales dacă se adeverește scenariul prezenței masive a populiștilor în Parlamentul European.