Connect with us

Exclusiv

Clasamentul Anvelopelor – Top Super Anvelope 225 45 R17 în 2023 – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

Cu profunzimea-i cunoscută, fostul cancelar german Helmut Schmidt a lăsat în urmă cel puțin trei atenționări: Uniunea Europeană să nu aștepte totul din afară, ci să acționeze competent pentru a-și rezolva disfuncțiile; să nu se amestece în relația mai mult decât milenară a popoarelor rus și ucrainian; să nu înlocuiască integrarea Uniunii Europene, care are nevoie încă de ani, cu extinderea ei (Die Mächte der Zukunft, 2006). Se pot cita și alte atenționări, din partea cunoscătorilor reali. Mulți au avertizat că birocratizarea dăunează, iar strivirea suveranității statelor și mai mult.

Pandemia începută în 2020 a schimbat viața pe continent, dar nu a făcut inactuale atenționările. Războiul din Ucraina le-a sporit acuitatea.

În fapt, Uniunea Europeană și-a atenuat profilul și a intrat la remorca unor forțe, dinăuntru și dinafară, în fața cărora responsabilii rămân vizibil fără soluție. Destul să observi cum îi tratează decidenți din alte țări pe cei din Uniunea Europeană sau cum „europeni” de peste noapte se flatează cu ura față de alți oameni. În orice caz, Uniunea Europeană înfruntă acum efecte nefaste din trei direcții: războiul, chestiuni nerezolvate ale integrării și propriile erori. Să le lămurim.

Lumea este în „policriză”, iar războiul din Ucraina o sporește. Cea mai vizibil afectată este Germania. „Vechiul nostru model al afacerilor nu mai funcționează: gaz ieftin din Rusia, apărare ieftină din SUA și exporturi la preț ridicat spre China” (Rüdiger von Fritsch, Welt im Umbruch. Was kommt nach dem Krieg?, 2023). Fiecare dintre acestea s-a pierdut. Se poate adăuga știrea din ultimele zile a nevoii pregătirii populației din țările dezvoltate pentru restricții la consumul curent. Paradoxal, deși produc mai mult ca odinioară, europenii sunt chemați să strângă cureaua.

Iar dacă Germania, cu anvergura și ponderea ei cunoscute, plătește cu scăderea nivelului vieții de zi cu zi, ne putem imagina situația din alte țări. Și cât au de decontat europenii.

Oricum, Uniunea Europeană este într-o situație nouă. Altădată centru sau măcar actor principal al istoriei mondiale, Europa depinde tot mai mult, deocamdată, de ceea ce se decide în alte locuri. Noua ei situație înseamnă în fapt scăderea importanței intereselor și valorilor proprii și, din păcate, a capacității de a lua decizii în linia lor.

Discuția asupra folosirii capacității de a lua decizii în Europa nu este nouă. Ea precede pandemia și războiul actual. Analiza unui ziarist cunoscut are ca leitmotiv teza că „în pragul spre anii 2020, Europa a intrat în primejdia acută de a fi pulverizată între China și SUA”, căci „modelul european al libertății individului, liberalității în economie și pluralității în politică, pentru care au luptat vreme de secole europenii și au suferit adesea, este în pericol” (Martin Winter, China 2049. Wie Europa versagt, Süddeutsche Zeitung Edition, München, 2019, p.12). Acum, susține el, pericolul ar veni din afirmarea Chinei – „singura printre marii actori ai politicii mondiale care în pragul anilor 2020 are în mapă un concept strategic elaborat, cu privire la felul în care va formata lumea” (p.81), încât Europa ar trebui trezită.

Mulți indicatori invită la aceasta. De pildă, G7 avea în 1995 o pondere de 45% din PIBul mondial, dar aceasta scade continuu, încât, în 2050, va fi 20%. Fapt este, între multe altele, că 135 de milioane de turiști chinezi au vizitat lumea în 2016 și au cheltuit 261 miliarde dolari. În fiecare clipă, sunt în vizită în Europa în jur de 70 de milioane de chinezi. Investițiile chineze, având bănci de stat în susținere, au fost, între 2005-2018, în Uniunea Europeană de 152 miliarde, în SUA de 183 miliarde, în Africa de 300 de miliarde. În Uniunea Europeană, astăzi, China a ajuns să deruleze peste 1400 de proiecte, mai ales în Germania și Franța.

Reluând un clișeu, Martin Winter vede pericolul în valorile chineze și acceptă, de asemenea, clișeul după care ar avea loc o „prăbușire lăuntrică” a Vestului. Ambele aceste clișee circulă, să fim lucizi, de mult timp, dar nu s-au confirmat. În fapt, China a traversat o „revizie culturală” mai profundă decât unele țări europene, iar modernitatea ei le întrece pe unele, sub varii aspecte. De cealaltă parte, „declinul Occidentului” nu s-a produs. Dar Martin Winter completează că „prăbușirea lăuntrică a Vestului este periculoasă pentru Europa, mai mult decât presiunea externă” și susține că „Europa este în procesul unei disoluții” (p.94).

Se pot ușor opune argumente clișeelor și analizei fataliste a lui Martin Winter. În cărți întregi (The Destiny of Europe, 2011; China ca supraputere, 2021) am profilat aceste argumente și nu le mai repet aici.

Desigur, însă, că autorul are dreptate când spune – „China este peste tot”. Numai că nu este ceva nou în istorie. China controla oceanele în secolul al XV-lea și deținea 30% din economia lumii în secolul al XIX-lea. China este țară care are nevoie de piețe și interacțiuni în lume – nevoie unică datorită în primul rând întâlnirii dintre dinamica culturală a unei populații uriașe și tot mai pregătită și premisele naturale nu tocmai generoase. Cine conduce China își asumă să caute rezolvări.

În plus, cultura chineză este în spațiul universal nu de ieri. Tehnologii numeroase, pasiunea inovației, meritocrația, integritatea, educația patriotică, armonia ca politică externă, de exemplu, sunt, oricum se răstălmăcesc lucrurile, valori ce vin, istoricește, din cultura Chinei. Bine informatul Alfred Whitehead spunea că pentru a-l înțelege pe Confucius este destul să-l citești pe John Dewey, și invers, sugerând că viziunea pragmatistă, dominantă azi în lume, este, la origine, confucianistă. Iar Hillary Clinton recunoștea atracția contribuției chineze în lume, chiar și atunci când voia să o ocolească.

„La lupta pentru îngrijirea și pilda modelului vestic de viață, alternativa ce rămâne Europei este declinul” (p.303), încât Europa ar fi cazul să se unească. Martin Winter spune că acea mantra a politicii europene, potrivit căreia „piața reglează totul” este deja „lipsită de răspundere” (p.85), căci multe dezvoltări nu rezultă din piață. Numai că și el înlocuiește o optică îngustă cu una tot îngustă: marketismul cu apelul la confruntare. După el, „ideologic, China pune Vestul sub presiune” (p.92), încât ar fi oportună renunțarea la a considera China ca „partener strategic”, în favoarea considerării ei doar ca un „competitor strategic” (p.180). O propunere, cunoscătorii știu prea bine, nerealistă!

Considerând profund lucrurile, se poate spune că situația Europei nu vine din ceea ce face sau nu face China. Nu explici propria situație prin aceea că rivalul este în formă. Situația de azi a Europei vine din deciziile Uniunii Europene actuale. Pe bună dreptate, ca exemplu, Martin Winter remarcă împrejurarea că politica sancțiunilor este un eșec și denotă doar „lipsa de imaginație” (p.292) a celor care au îmbrățișat-o. Competiția în secolul al 21-lea nici nu se reduce la relația SUA-China, căci Rusia poate intra în joc (p.202), după cum poate intra și Uniunea Europeană – dar nu neapărat prin extindere, ci convertindu-și valorile în fapte.

În opinia mea, situația Europei s-a complicat și pentru că stă nerezolvată o chestiune asupra căreia economiști care nu iau ideologiile ca realități au atras atenția. Se produce mult, este, desigur, plin de produse în rafturi, oamenii consumă, confortul a sporit, dar realitatea este dură, deloc „europeană”. Mai ales acolo unde nu s-a ajuns la legi chibzuite și decidenți competenți. Privatizarea economiei este condiție de prosperitate, dar dacă se face fără legi adecvate și decidenți responsabili, poate fi doar „privatizare coruptă”, cu degradări inerente.

De altminteri, în țările europene ce au și azi dificultăți majore, „privatizarea a fost făcută înaintea unor reglementări sănătoase și legi de impozitare strictă” (Joseph Stieglitz, Making Globalisation Work, 2006, p.39). În pofida neoliberalismului, care a dirijat reformele, nu s-a realizat eficiența și stabilitatea, iar creșterea economică se face cu grave nedreptăți. Josul și mijlocul societății nu au cum să o ducă bine.

Afectarea țesutului social slăbește în fond statele însăși. Oricine poate constata că mecanismele acționate au făcut ca Uniunea Europeană să nu poată reduce inegalitatea dezvoltării, încât să funcționeze fără fricțiuni. Mai mult, cu „principiul mobilității libere a muncii”, în țările din care au emigrat cetățeni, poverile întreținerii aceluiași stat cresc pentru cei care rămân acasă. Se creează astfel un prim cerc vicios – încât sunt stimulați la emigrare și mai mulți. Pe baza „principiului liberei mișcări a bunurilor”, capitalurile au creat o presiune pentru impozite mai mici în țările unde au poposit, ceea ce implică salarii și venituri mai mici, încât poverile trec iarăși pe angajați. Iar în țări care au recurs la „dereglementare”, s-a eșuat în protejarea cetățenilor, căci totul a fost pus în seama sistemului bancar propriu, care, fiind fragil, a favorizat un alt cerc vicios: banii ies din țară, economia slăbește, guvernul nu are soluții, încât banii părăsesc și mai avan țara (Joseph Stieglitz, The Great Divide, 2015, pp.362-364). Așa stând lucrurile, în Uniunea Europeană, chiar pe fondul unificării, cu politicile actuale se adâncește de fapt un clivaj istoric. Unele state au început să trăiască pe datorie.

La acest fapt, astăzi perceptibil, s-au adăugat efectele pandemiei. Ele au fost mai grave în țări cu organizări improvizate și decidenți aserviți globalismului. Iar, acum, se trăiesc, în plus, consecințele legate de război. Pe fondul politicii greșite a sancțiunilor – care, așa cum am spus-o, la timp, nu rezolvă ceva, dar distruge masiv – acum, lovitura este pe nivelul de trai. Ea este completată tot mai des de catastrofe naturale și de emigrația năvalnică. La nici unul dintre aceste capitole, Comisia Europeană nu are soluții viabile.

România plătește cu sărăcia multor cetățeni necunoașterea de către decidenți a corelațiilor vechi și noi ale economiei și slăbirea instituțiilor democratice. Plătește, desigur, cu viața curentă pe datorie și cu locul la coada Uniunii Europene. Efectele sunt șocante: capitalism înțeles ca prăduire, privatizare ca devalizare, liberalitate ca arbitrar, democrație cu vătafi, ciocoism în morală, politică externă ca excursii, în condițiile slăbirii profesionalismului și performanțelor proprii.

Este de revenit la proiectul fondatorilor, printr-o reformă instituțională de democratizare mai departe. Proiectul inițial a consacrat Uniunea Europeană, el este înscris în tratatele de bază, iar de la părăsirea lui sunt dificultăți reclamate de multe țări (Polonia, Ungaria, Irlanda, Slovacia, Italia etc.). Doar acel proiect poate relansa Uniunea, el fiind bine ancorat în tradiții europene și nevoi umane.

Pe bună dreptate, se invocă două fapte incontestabile. În Tratatul de la Roma (1957) se prevede „to establish the foundations of an ever closer union among the European peoples”. „Popoarele” sunt evident reperul. Nu este loc pentru „superstat”, care a și dus la crize, și nici pentru „configurația imperială”, care a dus deja la periferizarea unor țări și la secundarizarea Europei (Wolfgang Streek, Zwischen Globalismus und Demokratie,2021,p.334). „Asocierile de forțe în vederea dominației (Herrschaftsverbände)”, cum le numea Max Weber, nu sunt rezolvări europene.

În opinia mea, Europa unită are de gândit propria-i situație. Nu dă rezultate amânarea continuă a stabilirii formei Uniunii Europene, căci, între timp, se iau decizii incoerente. Pretenția unei singure democrații în lume nu este democratică și nu duce departe. Nu dă rezultate nici abandonarea cooperării create de acordurile internaționale din 1972-1991. Iar aberația după care criticii actualei situații – maghiarii, polonezii, etc. – nu ar avea, cum spune același autor, „mentalitate europeană” (p.255), doar împiedică normalizarea. Totuși, Europa actuală a fost posibilă ca urmare a anilor 1956 și 1980 din istoria celor două popoare. În plus, a fi critic, nu înseamnă că ai valori neeuropene!

Dincolo de aceasta, însă, Martin Winter propune reafirmarea valorilor europene. Dar care sunt, la drept vorbind, valorile europene?

La o analiză dusă până la capăt, cum am arătat adesea, în reuniuni din diferite capitale, „european” înseamnă ştiinţă orientată spre cunoașterea factuală şi pusă în serviciul rezolvării de probleme; o mereu ascendentă competenţă tehnică; raţionalitate economică confirmată de randament; administrare eficientă și democratică; cultură a dreptului ce promovează individul ca subiect şi scop, suveranitatea şi generalitatea legii; aşezarea valorilor pe temelia libertăţii individuale; construcţia persoanei umane ca sferă privată sprijinită pe proprietate şi pe drepturi fundamentale şi inalienabile; voință politică stabilită prin dezbatere publică, în care prevalează argumentele; cultură a schimbării conform scopurilor umane; reflexivitate.

Afirmarea specificului european este echivalentă cu scuturarea de penurie, de arbitrar, de impostură, de dictat, de birocratism, de inechitate. Europeană este, în fond, eliberarea inițiativei oamenilor.

La orice eliberare a inițiativei, apare azi teama reflexă că s-ar deschide „cutia Pandorei”: schimbarea statu quo-ului ar încuraja diferitele forțe să ceară imposibilul. Nu împărtășesc această teamă – nici în cazul crizei europene de azi și nici în privința războiului.

Premisa mea este că soluții false, fie ele și moștenite sau aplaudate, duc la conflicte mai mult decât o discuție competentă și responsabilă a neajunsurilor. „Cutia Pandorei” o deschid mai curând nepriceperea, inerțiile și erorile actuale.

Andrei Marga

Exclusiv

Recondiționarea ferestrelor vechi – Când apelăm la revitalizare şi când la înlocuire?

Publicat

pe

De

Tâmplăria PVC a devenit un element standard în majoritatea locuințelor datorită beneficiilor sale privind izolarea termică, fonică și durabilitatea în timp. Totuși, pe măsura trecerii anilor, chiar și materialele de calitate pot începe să-și piardă aspectul plăcut sau eficiența funcțională. Mulți proprietari consideră automat înlocuirea completă a ferestrelor vechi, fără să ia în calcul o soluție mai accesibilă, mai rapidă și mai ecologică: recondiționarea PVC-ului. În multe cazuri, o intervenție profesionistă poate readuce ferestrele la performanțe apropiate de starea inițială, cu costuri semnificativ mai mici.

Recondiționarea tâmplăriei PVC nu înseamnă doar îmbunătățirea aspectului exterior, ci și creșterea eficienței termoizolante și fonice prin remedieri precise. Așadar, merită să analizăm ce presupune revitalizarea tâmplăriei, care sunt etapele esențiale și în ce situații înlocuirea totală devine mai avantajoasă.

Curățarea profundă și tratamentele de lustruire

În timp, PVC-ul își poate pierde luciul, acumulând depuneri provenite din praf, poluare, fum sau locuri cu umiditate ridicată. Curățarea obișnuită cu apă și detergent nu este întotdeauna suficientă. O recondiționare corectă începe cu curățarea profesională, folosind soluții specializate care îndepărtează depunerile fără a afecta stratul superior al materialului.

Ulterior, pentru revenirea la aspectul inițial, se aplică tratamente de lustruire cu soluții polimerice, ce redau luciul PVC-ului și formează un strat protector împotriva razelor UV și a factorilor de mediu. Pentru ferestrele PVC cu folie decorativă (imităționale de lemn, mat, antracit etc.), se folosesc soluții delicate, pentru a evita deteriorarea texturii. O parte importantă a revitalizării estetice o reprezintă și curățarea și revigorarea baghetelor și a tocurilor, care, de multe ori, sunt neglijate. După aplicarea tratamentelor potrivite, aspectul final al ferestrei poate fi surprinzător de apropiat de cel al unei tâmplării noi.

Înlocuirea garniturilor și a elementelor de feronerie

Recondiționarea PVC-ului nu este completă fără intervenții funcționale. Garniturile din cauciuc, atât cele interioare, cât și exterioare, joacă un rol critic în etanșare. De multe ori, acestea se întăresc, se rup sau se comprimă excesiv, pierzând capacitatea de a izola corect.

Înlocuirea garniturilor îmbunătățește semnificativ:

  • Etanșeitatea termică (reducerea pierderilor de căldură);
  • Izolarea fonică (blocarea zgomotelor exterioare);
  • Protecția împotriva infiltrațiilor de apă.

În paralel, feroneria – balamale, cremoane, mânere, mecanisme oscilobatante – poate fi ajustată, lubrifiată sau, dacă este uzată, complet înlocuită. Prin reglaje corecte, fereastra își recapătă mobilitatea și închiderea ermetică, ceea ce previne curenții de aer și reduce uzura suplimentară. În majoritatea cazurilor, costul acestor reparații este mult mai redus decât achiziția unei ferestre noi și prelungește durata de viață a tâmplăriei cu ani buni.

Când devine înlocuirea singura opțiune rezonabilă

Deși recondiționarea PVC-ului este o soluție rentabilă, există situații în care înlocuirea completă a tâmplăriei devine inevitabilă sau mai eficientă pe termen lung. Pentru a lua o decizie obiectivă, trebuie analizate următoarele aspecte:

  • Profilul PVC este deteriorat structural – fisuri, deformări permanente, lovituri adânci.
  • Ferestrele sunt fabricate din generații vechi de profile, cu maxim 3 camere, fără izolație performantă.
  • Geamul termoizolant prezintă condens între foi, semn că bariera de etanșare a cedat definitiv.
  • Pierderile de căldură sunt majore, chiar după reparații.
  • Mecanismele sunt atât de uzate încât costul înlocuirii lor se apropie de prețul unui sistem nou.

În aceste cazuri, investiția într-o tâmplărie modernă (cu 6-7 camere, pachete de geam triplu, feronerie de clasă superioară) poate aduce economii considerabile la încălzire, confort sporit și o creștere a valorii imobilului.

Concluzie

Recondiționarea tâmplăriei PVC este, în multe situații, o alternativă excelentă la înlocuirea completă. Prin curățare profesională, tratamente de protecție, schimbarea garniturilor și reglarea feroneriei, ferestrele își pot recăpăta atât aspectul plăcut, cât și performanțele de izolare. Această abordare este eficientă din punct de vedere economic, ecologic și funcțional. Totuși, decizia finală trebuie luată în funcție de starea reală a elementelor structurale și de eficiența energetică a ferestrelor. Uneori, modernizarea completă este singura soluție practică pentru a obține confortul dorit.

Indiferent de scenariu, consultarea unui specialist în tâmplărie reprezintă primul pas corect. O evaluare profesionistă poate transforma o fereastră „obosită” într-una performantă sau poate demonstra că investiția într-un model nou va aduce beneficii pe termen lung. În final, cel mai bun rezultat este acela care îmbină estetica, eficiența și durabilitatea.

Citeste in continuare

Exclusiv

Cronica unei reforme eșuate și costul „chestorilor de carton” – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

De

Dezvăluiri incendiare aruncă în aer cortina de fum a declarațiilor oficiale, demascând o realitate sumbră în sistemul penitenciar românesc. În timp ce politicienii se bat cu pumnii în piept, susținând reforme și eficiență, Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) trage semnalul de alarmă: România riscă să transforme închisorile în hoteluri de cinci stele, pazite… de nimeni!

Manole, minune sau… Manolo? Evaluari ministriale la intâlnirea cu realitatea crudă

Ministrul Muncii, ilustrul Florin Manole, a lansat o perlă de înțelepciune demnă de analele birocrației autohtone: „Fără proiecte privind pensiile militare, fără disponibilizări în structurile de forță, reducerea de 10% ar viza întreg bugetul instituției.” Ați auzit bine? Nu pensiile, nu personalul, ci un misterios „întreg bugetul” va fi jupuit! O soluție de geniu, marca „las’ că merge și așa!”, care, potrivit FSANP, ignoră o realitate strigătoare la cer: Poliția Penitenciară funcționează mult sub limita de siguranță, într-un deficit acut de personal care ar face chiar și un șeic să se gândească la investiții în paznici, nu doar în aur.

Sindicaliștii, înarmați cu date oficiale, au arătat cu degetul direct înspre Ministerul Muncii: avem pavilioane noi, nouțe, impecabile, unde ar putea fi cazați deținuți, dar care zac nefolosite pentru că nu are cine să le păzească! Milioane de euro, dragi contribuabili, transformați în spații fantomă, în timp ce riscurile pentru siguranța personală și a locurilor de deținere cresc exponențial. Mesajul ministrului? Limpede ca apa tulbure a birocrației: fără disponibilizări la „structurile de forță” (probabil pentru că nu mai e cine să fie disponibilizat?) și „fără aventuri pe pensiile militare”. Soluția sigură, conform FSANP? Mai multe posturi, încadrări accelerate și, o, blasfemie!, protejarea veniturilor polițiștilor de penitenciare. Vise, dragi visători!

PROCES-VERBAL al absurdului: Când cifrele plâng, Politicienii… fluieră!

O întâlnire de pomină între FSANP și Ministerul Muncii a adus la iveală detalii care ar face pe oricine cu un minim de rațiune să își smulgă părul din cap.

Deficit structural de personal: Artizanul haosului național

FSANP a pus pe masă un reper obiectiv din… 2016! Da, ați citit bine, acum un deceniu! Atunci s-a stabilit că sistemul penitenciar ar avea nevoie de 20.102 posturi. De atunci, nicio revizuire, nicio analiză, doar o tăcere asurzitoare, în timp ce numărul de locuri de cazare a explodat! Peste 8.600 de locuri noi, prin investiții colosale, au apărut ca ciupercile după ploaie, o consecință directă a condamnărilor la CEDO. Așa-i că ne place să plătim amendă, apoi să facem treabă de mântuială? „Extinderea infrastructurii nu a fost însoțită de extinderea resursei umane,” constată cu amărăciune sindicaliștii. Păi de ce am face lucrurile logic, nu?

Cifrele dezastrului: Un recensământ al incompetenței acreditare

  • Posturi prevăzute: 16.041 (cam 80% din necesarul SF de prin 2016, ce mai contează un amănunt?)
  • Posturi ocupate: 13.150 (adică un glorios 65% din necesarul optim. Optim? Ce-i aia, mânca-ți-aș?)

Și acum vine partea cea mai bună! Avem pavilioane finalizate și neutilizabile din lipsă de personal! La Baia Mare, un pavilion nou, cu 420 de locuri, stă ca o catedrală neterminată a nepăsării. La Vaslui, un altul, de 210 locuri, e în curs de finalizare, cu riscul major de a deveni încă o pată pe harta absurdului. Proiecția pentru finalul lui 2025? Un deficit de circa 3.000 de locuri de cazare. Concluzia FSANP, una ce ar trebui să sune ca o alarmă de incendiu în orice minister responsabil: „sistemul funcționează sub limita de siguranță, nu cu surplus de personal.” Cine are nevoie de siguranță când ai… statistici?

PNRR: Scutul perfect al incompetenței acreditate! Scuze europene pentru probleme naționale!

Ah, pensiile militare! Spaima guvernanților, motiv de bâlbâieli și justificări fantasmagorice. Ministrul Muncii, Florin Manole, a tăiat-o scurt: nu există „în prezent” niciun proiect de modificare. O fi în viitor? Poate în trecut? Cine știe! Ne e sugerat că PNRR este „sfântul graal” al imunității, cu un „principiu al ireversibilității”. Ați auzit bine, dragi militari și polițiști! Odată modificat în 2023, gata! Jalonul „e definitiv închis”, așa că orice discuție e „renegociere de PNRR”, cu „proceduri complexe, 12-24 luni” și, cel mai important, „risc real de suspendare a finanțărilor europene.”

Traducere pentru muritorii de rând: „Ne e frică de Bruxelles! Nu ne batem noi capul cu pensiile voastre, că se supără Comisia Europeană și nu mai vin banii!” Deci, creșterea vârstei de pensionare e posibilă doar prin „inițiative legislative interne, cu caracter de excepție și limitate tehnic.” Adică, pe românește, „poate, cândva, dacă o fi, dar să nu deranjăm UE!” Orice modificare necesită „acord cu Comisia Europeană” și un „aviz care necesită minimum 3 luni.” Păi și noi ne-am temut că lucrează repede! FSANP, previzibil, a cerut un „grup de lucru interinstituțional”. Ministrul a acceptat. Să sperăm că nu va fi un grup de lucru pentru… pierdut timpul.

Austeritatea ‘selectivă’: Unde taie statul, Dar nu se vede (la ei)!

FSANP, cu o încăpățânare demnă de cauze mai nobile, a prezentat situația „reală” din unități: deficit cronic, suprasolicitare, imposibilitate de reducere a personalului. Ministrul, Florin Manole, a rezonat profund cu această realitate… și a transmis ferm: „nu vor exista disponibilizări în structurile de forță ale statului.” Ei, bravo! Păi și așa nu mai e nimeni de disponibilizat, nu?

Dar acum vine „schema” genială a reducerii de 10%! Nu la salarii, Doamne ferește! Nici vorbă! Acolo statul are deja o datorie salarială față de polițiștii de penitenciare, prin nesfânta Lege a salarizării unitare (153/2017), care e mai mult o promisiune electorală decât o lege.

  • Ofițer debutant: +429 lei (virtuali)
  • Agent debutant: +1.200 lei (virtuali)
  • Etc.

Sunt bani care se văd doar pe hârtie, în calculele sindicaliștilor. Ministrul a indicat „varianta agreată în coaliție”: reducerea cu 10% „a bugetului total al instituției, nu a fondului de salarii, lăsând ordonatorilor de credite libertatea de a identifica economiile necesare.” Pe românește: „Voi descurcați-vă! Tăiați de unde vreți, doar să iasă 10%, că noi ne spălăm pe mâini!” O dovadă superbă de delegare a responsabilității, direct la cel care deja nu mai are ce tăia.

De la pensionari, speranța moare ultima (dar se angajează prima)! Când criza angajează bunici!

Cu angajările sistate în 2026 (pentru că de ce am face lucrurile simple?), FSANP, în disperarea sa, a propus reîncadrarea pensionarilor. Când nu mai ai oameni noi, apelezi la „veterani”, nu? Ministrul Muncii, de data asta cu o sclipire de geniu, a transmis că „va susține demersul reîncadrării cadrelor militare în rezervă, ca soluție practică și imediată pentru diminuarea deficitului de personal.” Deci, după ani de zile în care statul îi trimitea la pensie, acum îi roagă să se întoarcă. Asta da „soluție practică și imediată”! Ce plan pe termen lung, ce viziune! Un exemplu elocvent de improvizație românească, unde bătrânețea devine un atú, nu o povară. Bravo, bătrâni! Veniți să salvați un sistem pe care tinerii nu-l mai vor!

Statul român: Campion mondial la condamnări CEDO pe nandă rulantă! De la abuz la absurd, cu stil!

Concluzia FSANP este una ce ar merita titlul de „epitaful” oricărui sistem: „Problema sistemului penitenciar este lipsa, nu excesul de personal care își desfășoară activitatea în condiții improprii de muncă.” Orice reducere de posturi sau diminuare salarială ar transforma statul român într-un abonat permanent la condamnările CEDO, ar crea spații de deținere inutile, ar spori riscurile de siguranță și, cireașa de pe tort, ar crește recidiva.

Soluția „coerentă”? O, surpriză! Creșterea numărului de posturi, accelerarea încadrărilor și protejarea veniturilor polițiștilor de penitenciare. Oare cine ar fi crezut?

În încheiere, dragi cetățeni, fiți liniștiți! În timp ce pușcăriile noastre devin simulatoare de securitate, goale de personal, dar pline de rapoarte și statistici „roz”, guvernanții noștri se asigură că suntem protejați… de realitate. E minunat să trăiești în România, unde chiar și închisorile sunt o glumă proastă! (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

La Mulți Ani, ciuruitoare! Justiția ‘Dormeo’ ii urează aniversare cu prescripție (pe banii pagubitilor)! – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

De

Într-o epocă în care România ar trebui să-și fortifice granițele și instituțiile, nu să le dinamiteze din interior, Guvernul Bolojan reușește performanța uluitoare de a transforma securitatea națională într-o glumă proastă. Nu inamicul extern ne destabilizează, ci bisturiul administrativ mânuit cu o incompetență suverană direct din Palatul Victoria! Dezastrul din Ministerul Afacerilor Interne (2024-2026), reflectat apocaliptic la Jandarmeria Română, este, conform Sindicatului Diamantul, cronica unei prăbușiri programate!

„Reformă” sau execuție sumară? Vremuri noi, aceeași mizerie!

Instalarea Guvernului Ilie Bolojan în iunie 2025 nu a adus o nouă eră, ci o nouă execuție: a drepturilor personalului militar! O „reformă” înțeleasă ca o abordare contabilă rece, gheață pe inima unui sistem ce sângera deja, care a ignorat complet factorul uman și specificul privațiunilor militare. Iar la ciolan? Aceiași „reprezentanți ai vechii mizerii”! De la ministrul Predoiu al unei guvernări (PSD-PNL) care ne-a adus în criză, am trecut… la ministrul Predoiu al unei guvernări (PSD-PNL+USR et alii) care ne promite reforma! Un ciclu perpetuu al mediocrității, cu aceleași fețe reciclate, ca într-o farsă tragică.

Retorica politică a „eficientizării” și a „echității sociale” este o perdea de fum grosolană. Realitatea din teren? Mii de rapoarte de pensionare depuse în grabă, demisii ale tinerilor dezamăgiți și unități de jandarmerie care funcționează cu mai bine de o treime din efective lipsă! Analizând documente oficiale și modificările legislative toxice, se demonstrează o cauzalitate directă între presiunile Executivului și exodul masiv de personal din 2024-2026. Nu e o fluctuație, e o „depopulare” în toată regula, orchestrată, fie din incompetență crasă, fie din rea-voință, transformând militarii în țapi ispășitori pentru deficitul bugetar. Cifrele? Un verdict implacabil!

Premierul-măcelar și „pensionarul-tap ispășitor”: Cine plătește oala spartă?

Pentru a înțelege amploarea dezastrului, trebuie să demontăm mecanismul politic diabolic ce l-a generat. Exodul din Jandarmerie nu a avut loc în vid, ci a fost reacția rațională a unui corp profesional hărțuit sistematic. Jandarmii, ca și pompierii, sunt militari: nu pot protesta, nu pot face grevă, nu pot nici măcar să se uite urât la comandant! Singura lor soluție? Să plece!

Ilie Bolojan a venit la București cu aura unui „reformator dur”. Dar „bisturiul administrativ” i s-a înmuiat rapid în cangrena administrației locale, așa că a găsit o altă victimă: o categorie socială care „nu manifestă, nu critică, ci se execută (scrâșnind din dinți, ce-i drept)”. A decis să intre cu cizmele în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională (SAOPSN), uitând că predictibilitatea legii fusese deja ciopârțită acum doi ani prin modificarea condițiilor de pensionare.

Încă din primele luni, discursul premierului s-a transformat într-o obsesie bolnăvicioasă pentru „sustenabilitatea sistemului de pensii”, aruncând anatema asupra „pensionarilor la 48 de ani”. O generalizare stupidă, repetată obsesiv în platourile TV, care a amestecat toți „specialii” (magistrați, polițiști, militari) într-o retorică ostilă. Domnul Bolojan a declarat explicit: „Nu mai putem să susținem pensionari la 48, 50, 52 de ani. Trebuie ridicată vârsta de pensionare peste tot, inclusiv la Ministerul de Interne sau la cel al Apărării”. Această poziție, exprimată fără nuanțe și fără măsuri compensatorii pentru uzura fizică accelerată, a fost percepută în sistem ca o declarație de război. Și războiul a început!

„Blitzkrieg” legislativ: Decembrie 2025, fuga din Jandarmerie!

Tensiunea latentă s-a transformat în panică generalizată în toamna anului 2025, când intențiile politice au luat forma unor proiecte de acte normative. Guvernul Bolojan a atacat pe trei fronturi statutul militarilor:

  1. Accelerarea creșterii vârstei de pensionare la 65 de ani: Ignorând specificul muncii de jandarm – intervenții în forță, expunere la violență, condiții meteo extreme – Executivul a forțat alinierea vârstei de pensionare a militarilor cu cea a civililor. Mesajul? „Dacă nu plecați acum, veți rămâne captivi într-un sistem care vă va ține în stradă până la baston!”
  2. Interzicerea cumulului pensiei cu salariul: Proiectul de lege care prevedea că beneficiarii de pensii militare pot rămâne angajați la stat doar dacă renunță la 85% din cuantumul pensiei a fost o lovitură directă pentru specialiști. O măsură punitivă, forțând o alegere imposibilă și determinând mulți profesioniști să părăsească definitiv sectorul public.
  3. Înghețarea și neindexarea pensiilor (Ordonanța “Trenuleț”): Lovitura de grație a venit în decembrie 2025. În timp ce inflația (estimată la 10%) roadea veniturile românilor, Guvernul a decis să indexeze pensiile civile, dar să excludă pensiile militare! O discriminare flagrantă care a confirmat suspiciunile: militarii erau sacrificați deliberat pentru a „salva” aparențele deficitului bugetar.

Dialog social? Nu la MAI! PNL, noua autocrație română!

Paradoxal, dialogul social la Ministerul Afacerilor Interne a devenit o comedie a formalităților sub „păstorirea” miniștrilor Partidului Național Liberal. Prezența sindicatelor nu este nici măcar consultativă! „Liberalii” înțeleg democrația în felul lor: o autocrație ce miroase a „vechiul regim”, dar mult mai iscusit mascată decât o pot face pesediștii. „Reforma lui Bolojan” este unilaterală, domnul inginer știe tot și din toate, nu are nevoie de păreri – mai ales de la cei direct afectați – ci doar de trepăduși care aprobă docil orice imbecilitate „reformistă”.

Nu e de mirare că luna decembrie 2025 apare în grafice ca un „vârf seismic”. A fost marea evadare! Nu o cauză naturală, ci răspunsul direct, calculat și disperat al personalului militar la iminența intrării în vigoare a măsurilor ostile de la 1 ianuarie 2026. Panica a fost configurată în cifre.

Jandarmeria, găurită de cifrele dezastrului: Hemoragia incompetenței!

Datele statistice sunt o palmă peste obrazul Guvernului:

  • DGJMB (București): A pierdut 105 cadre militare doar în decembrie 2025! O creștere de 156% față de 2024! O hemoragie subită care a lăsat descoperite dispozitive esențiale de ordine publică în Capitală.
  • IJJ Prahova: 31 de jandarmi în rezervă în decembrie 2025, o creștere de 72% într-o unitate deja deficitară!
  • IJJ Timiș: Poarta de vest a țării, părăsită! Numărul pensionărilor s-a triplat!
  • IJJ Mehedinți: De la 4 la 16 pensionări în decembrie 2025! O creștere de 300%! Într-o structură mică, asta înseamnă desființarea unei subunități întregi!

Această „reformă Bolojan” a acționat ca un catalizator al plecărilor. Oamenii au înțeles că fereastra de oportunitate pentru a ieși la pensie în condiții previzibile se închide. Au ales certitudinea legii în vigoare în detrimentul promisiunilor politice.

Nu doar numărul plecărilor este îngrijorător, ci și calitatea! Cei plecați erau subofițeri și ofițeri cu peste 20-25 de ani vechime, comandanți de grupe, specialiști în intervenție, oameni care dețineau „memoria instituțională”. Plecarea lor simultană a creat un vid de competență pe care noii angajați, despre care vom vorbi, nu-l pot umple peste noapte!

Harta vulnerabilității naționale: O Românie „in cârje”!

Nicio zonă a țării nu a fost cruțată de această măcelărire instituțională:

  • Regiunea București-Ilfov: Centrul de comandă, decimat! Deficite de 19.67% la DGJMB (un jandarm din cinci lipsește din stradă!) și 32.12% la Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei (BSIJ)! 8 luptători de elită au demisionat din BSIJ în 2025! Sistemul a devenit toxic, chiar și pentru elite!
  • Regiunea Sud-Muntenia și Oltenia: Prăbușirea Sudului! Deficite de 29.15% în Prahova, 400% creștere a pensionărilor în Olt, Argeș, Dâmbovița… „Robinetele” plecărilor au fost deschise la maxim de insecuritatea legislativă!
  • Regiunea Sud-Est: Litoralul și Dunărea, vulnerabile! Constanța, județul strategic, are un deficit de 29%! Aproape o treime din posturi neocupate! Un risc major de securitate! Brăila se stinge matematic, cu 24 de plecări și doar 5 angajări.
  • Regiunea Moldova: Flancul Estic, slăbit! Cu războiul la graniță, Guvernul Bolojan reușește să slăbească și mai mult estul! Bacău, Vaslui, Neamț, Vrancea, cu deficite îngrijorătoare.
  • Transilvania și Banat: Exodul către privat! Timiș, cu un deficit exploziv de 29.11%, riscă să rămână fără jandarmi! Cluj și Brașov, cu deficite colosale de peste 27%! Aici, lipsa de atractivitate a MAI în fața pieței forței de muncă, accentuată de Guvernul Bolojan, este vizibilă!

„Ușa rotativă” defectă: Jandarmi de carton, cu sursa externă!

Guvernul Bolojan se apără invocând numărul de posturi scoase la concurs. O iluzie! Sistemul funcționează ca o „ușă rotativă” defectă: cei care intră nu pot compensa pierderea celor care ies! Majoritatea „angajărilor” sunt încadrări directe din sursă externă. Numeric, acești „neocivili” sau „jandarmi de carton” acoperă găurile, dar operațional sunt nepregătiți! Un jandarm încadrat direct are nevoie de ani de pregătire și experiență pentru a ajunge la nivelul unui subofițer pensionat după 25 de ani!

Înlocuirea profesioniștilor cu „civili în uniformă” peste noapte duce la o deprofesionalizare a Jandarmeriei. Acești noi angajați sunt aruncați în misiuni complexe fără automatismele și reziliența psihică necesare, ceea ce crește riscul de abuzuri sau de eșec al misiunilor. Iar demisiile tinerilor? Un semnal de alarmă roșu aprins! Când 8 oameni pleacă din propria inițiativă dintr-o unitate de elită precum BSIJ, înseamnă că sistemul a devenit toxic! Tinerii, văzând cum sunt tratați seniorii, aleg să-și construiască o carieră în privat, înainte să fie prinși în capcana „reformei”.

Minciuna „pensiilor speciale”: Cum au păcălit o tară intreagă!

Una dintre cele mai toxice narațiuni promovate de Guvernul Bolojan a fost echivalarea pensiilor militare cu „pensiile speciale”. O confuzie voită, o minciună gogonată care a servit drept justificare morală pentru măsuri punitive!

Adevărul crud despre pensiile militare: Spre deosebire de pensiile magistraților, care pot depăși salariul activ, pensiile militare sunt plafonate la venitul net! Mai mult, militarii plătesc contribuții și impozit! Refuzul Guvernului de a indexa aceste pensii cu rata inflației în 2025 a fost o măsură cinică de austeritate pe spatele unei categorii socio-profesionale care nu are dreptul la grevă!

Dubla Măsură, marca PNL! În timp ce Guvernul pregătea ordonanțe pentru a tăia 85% din pensia celor care se reangajează la stat, excepțiile pentru „clientela politică” au rămas intacte! Această dublă măsură a alimentat frustrarea în cazărmi: jandarmii au simțit că rigoarea bugetară se aplică doar lor, nu și celor care le decid soarta!

Nota de plată a unei Guvernări eșuate: Ilie Bolojan, arhitectul dezastrului!

Analiza exhaustivă a datelor din perioada 2024-2026 conduce la o singură, tristă concluzie: Guvernul Ilie Bolojan este direct responsabil pentru destabilizarea profundă a Jandarmeriei Române și a întregului sistem de ordine publică!

Politica de „reformă cu barosul”, bazată pe amenințări legislative, tăieri de drepturi și dispreț față de statutul militar, a provocat un exod fără precedent. Vârful de pensionări din decembrie 2025 nu a fost un accident, ci un vot de blam dat de mii de profesioniști conducerii politice a țării.

Consecințele sunt grave și pe termen lung, iar România va plăti scump pentru această incompetență:

  • Vulnerabilitate operativă: Cu deficite de aproape 30% în județe cheie (Timiș, Constanța, Prahova) și în Capitală, capacitatea de reacție la crize majore este compromisă. Jandarmeria e o țintă ușoară!
  • Deprofesionalizare: Înlocuirea veteranilor cu personal încadrat direct scade standardele de performanță. Vom avea jandarmi „de umplutură”, nu de intervenție!
  • Costuri ascunse: Statul va cheltui sume imense pentru a recruta și forma noi jandarmi, mult mai mult decât ar fi costat menținerea în activitate a celor experimentați prin măsuri corecte de retenție. O risipă crasă!

România intră în 2026 cu un sistem de ordine publică „în cârje”. Responsabilitatea morală și politică pentru această situație îi aparține premierului Ilie Bolojan și echipei sale, care au demonstrat că nu înțeleg diferența dintre un tabel Excel și o structură militară. Siguranța cetățeanului a fost sacrificată pe altarul unui populism fiscal de cea mai joasă speță, o rușine națională! Acest dezastru este denunțat fără menajamente de Sindicatul Diamantul, prin vocea lui Vitalie Josanu! (Cristina T.).

Citeste in continuare

Știri noi din Brăila

hard skills CV, soft skills CV, competente profesionale CV, abilitati cautate angajatori, redactare CV profesional, pregatire pentru angajare hard skills CV, soft skills CV, competente profesionale CV, abilitati cautate angajatori, redactare CV profesional, pregatire pentru angajare
Afaceri19 ore inainte

Hard skills versus soft skills: cum să le prezinți într-un CV

În procesul de recrutare, angajatorii analizează două tipuri principale de competențe: hard skills și soft skills. Ambele sunt importante, însă...

3 zile inainte

Cum îți schimbi rutina de îngrijire a pielii după 35 de ani

La 20 de ani, pielea iartă aproape orice. Machiaj lăsat peste noapte? „Nu se vede.” Cremă aplicată când îți amintești?...

Afaceri4 zile inainte

Românii mănâncă mai multă ciocolată, dar o aleg mai atent: piața depășește 300 mil. euro, iar segmentul premium câștigă teren

Consum în creștere cu peste 9% în doi ani, într-un context de încetinire a retailului: românii cumpără mai selectiv și...

Afaceri5 zile inainte

Chocolate Saga începe pe 13 martie: ediția a IX-a aduce trei sărbători într-un singur festival al gustului

Fructe exotice, figurine de Paști, ateliere și demonstrații cu ciocolată se vor găsi timp de 3 zile la Biblioteca Națională...

Uncategorized5 zile inainte

eSuperliga: Cei mai buni jucători de fotbal virtual din România se înfruntă în acest weekend la București

CFR Cluj, Rapid și Universitatea Craiova se luptă pentru calificarea în etapele finale, după un start de sezon în forță...

Uncategorized6 zile inainte

Seria Samsung Galaxy S26 și seria Galaxy Buds4 sunt acum disponibile la nivel mondial

Seria Galaxy S26 înregistrează o creștere de două cifre a precomenzilor, Galaxy S26 Ultra fiind ales de peste 70% dintre...

Uncategorizedo săptămână inainte

Biodeseurile, in centrul dezbaterii la seminarul Asociatiei Romane a Compostului (ARC) de la GREEN ENERGY EXPO & ROMENVIROTEC 2026

Asociatia Romana a Compostului (ARC) a participat cu stand propriu la editia 2026 a GREEN ENERGY EXPO & ROMENVIROTEC, desfasurata...

Uncategorizedo săptămână inainte

Infrastructura de mediu, dincolo de planuri: INOVECO a adus la ROMENVIROTEC 2026 soluții și proiecte aplicate pentru gestionarea modernă a deșeurilor

București, 10 March 2026 – INOVECO a participat la Green Energy Expo & Romenvirotec 2026, unul dintre cele mai importante evenimente din...

Uncategorizedo săptămână inainte

Contextualizarea celor mai recente modificări ale legislației din domeniul jocurilor de noroc

Interzicerea jocurilor de noroc legale nu stopează accesul la jocuri de noroc. Îl transferă în zona pieței negre, a jocurilor...

Uncategorizedo săptămână inainte

Samsung Electronics împlinește 20 de ani consecutivi ca brandul de televizoare numărul 1 la nivel mondial

Compania s-a clasat pe primul loc pe piața globală a televizoarelor în fiecare an din 2006, pe baza veniturilor de...

Uncategorizedo săptămână inainte

Nothing prezintă seriile Phone (4a) și Phone (4a) Pro

Nothing lansează seria Nothing Phone (4a), un pas important pentru gama sa de smartphone-uri. Noua serie redefinește segmentul mid-range printr-un...

Afacerio săptămână inainte

Angajator amendat cu 90.000 de lei pentru neplata la timp a salariilor

Un angajator cu sediul social în municipiul Târgu Jiu a fost sancționat cu 90.000 de lei pentru neplata la termen...

Uncategorizedo săptămână inainte

Samsung Galaxy S26 Ultra a câștigat premiul „Best in Show” la Global Mobile Awards în cadrul Mobile World Congress 2026

Samsung Galaxy S26 Ultra obține cea mai înaltă distincție pentru tehnologia mobilă revoluționară și de impact. Samsung Electronics Co., Ltd....

Uncategorizedo săptămână inainte

Clienții Sezamo au cheltuit cu 19% mai mult de 8 Martie: florile, ciocolata și vinul au dominat comenzile Sezamo

Românii au marcat Ziua Femeii cu flori, dulciuri și vin, iar comenzile care au inclus produse dedicate zilei de 8...

Afacerio săptămână inainte

Ce informatii trebuie sa includa lista societati inactive fiscal

In mediul de afaceri din Romania, verificarea partenerilor comerciali este o etapa esentiala pentru evitarea riscurilor fiscale si financiare. Una...

Afacerio săptămână inainte

LumeaMuzicii.ro – publicația online care aduce în prim-plan artiștii și noutățile din industria muzicală

Industria muzicală din România este într-o continuă schimbare, iar publicul caută tot mai des informații actualizate despre artiști, lansări muzicale,...

Știrile Săptămânii