Printre putinii, daca nu cumva sigurii fosti ofiteri SRI care se mai lupta demn cu SRI (multi dintre ei cu atacuri justificate incepute inca din perioada cand erau in interiorul Sistemului, activi) sunt coloneii Dedu Ion, Breajăn Marin si Gulianu Florin, maiorii Florea Daniel si Radu Adrian, un anume Stefan Dan care a ”luat-o in barba” de la justitia militara la Curtea Militara de Apel Bucuresti pentru ca i-a facut plangere penala lui Coldea (ds. nr. 38/81/2016 –  Încheiere finală (dezinvestire)  nr. 2/22.02.2017 prin care i s-a respins plangerea ca neintemeiata)

Inca avand, uluitor, in 2019, accente si reflexe staliniste de mileniul II, secolul XX, SRI se fardeaza pe sub masa si fara oglinda si, pentru ca nu foloseste cosmetice ci acuarele ”Tempera” pe baza de apa, rezulta ca, sub masca asta a reformei institutionale destinata modernizarii si eficientizarii SRI, au fost create, de fapt, unele mecanisme juridice [1] care – utilizate cu rea credinta, actionate din orgolii personale si razbunare de catre unele cadre din conducerea SRI, sprijinite de ofiteri obedienti / slugarnici, carieristi si straini de principii precum: deontologia profesionala, prezervarea valorilor (versus eradicarea semidoctismului si imposturii in SRI), asigurarea riguroasa a legalitatii – au condus simptomatic la indepartarea abuziva din functii a unor ofiteri considerati incomozi (fie prin eliberarea din functie, fie prin, deja, celebra „ventilare”[2] inventata, chipurile, de un „expert” britanic, consultant al SRI) si chiar la indepartarea lor din sistem, prin trecerea arbitrara in rezerva, sau, mai rafinat, prin supunerea la presiuni si amenintari (directe sau voalate/subliminale), fortandu-li-se demisia.

Fara teama de a gresi, afirmam ca au fost indepartate abuziv din sistem multe cadre militare cu o larga deschidere intelectuala si temeinica pregatire profesionala, dar care erau considerate incomode deoarece au avut verticalitate morala si profesionala, exprimandu-si punctele de vedere in mod corect, cu argumente legale si faptice, fara a fi dispuse la compromisuri contrare interesului Serviciului, al imaginii acestuia ori in fraudarea legii, sub aspectul actiunilor si rezultatelor.

O spunem cu durere si dezamagire: SRI este inca o institutie opaca! Indiferenta la necesitatea adoptarii unei atitudini de respect fata de cadrele militare si civile din componenta sa si, ce este mai grav, lipsita de respect fata de justitie si cetateni. Se opune ”de-a surda”, in cel putin trei cauze de contencios administrativ, pe care le cunoastem noi (si cate vor mai fi!!) admiterii tuturor probelor propuse spre administrare de reclamanti, nefiind de acord nici macar cu cele esentiale/minimale, de bun simt juridic, cu un vadit caracter de temeinicie, utilitate, pertinenta si oportunitate pentru solutionarea respectivelor dosare. Adica, pe intelesul tuturor, are o atitudine de ”Gica Contra”, a carei denumire ar trebuie sa fie de ”Mitica Contra” dupa prenumele celui care a inoculat-o asa de adnc in randul consilierilor juridici SRI, generalul plagiator Dumbrava, tatal ”campului tactic” (cu mama necunoscuta).

Prin aceasta asa zisa ”tactica” sfidatoare in continutul si manifestarea sa (in realitate o atitudine nedeontologica, golaneasc-vulgara in prestatia la bara in instante), in primul rand fata de instantele de judecata si magistrati, SRI intentioneaza a blura elementele de nelegalitate din procedura interna si a-si dilua, pana la anulare, responsabilitatea / vinovatia care-i incumba, dupa caz.

In general, desi dl. director Hellvig ne-a ”amenintat” la preluarea mandatului in fruntea SRI ca va milita pentru o mai mare transparenta a institutiei, o mai mare apropiere de cetateni si va institui canale legale si eficiente de comunicare si informare, observam (poate nu vedem noi bine!) ca SRI a devenit mult mai opac si cu reactii mult mai nervoase/iritate la diferitele semnale critice ale tertilor, decat era in epoca stalinista Maior-Coldea.

Simptomatice in atitudinea si conduita manevriera si incongruenta a SRI, sunt considerentele/punctele de vedere pe care le tot expune cineva, identic in toate cauzele, parca ar avea un sablon preformatat pe care  il lipesc toti la orice document (se potriveste, nu se potriveste, ce conteaza!!) doar, doar, mai da content hartiei respective. Din acest text perpetuat la Directia Juridica din tata in fiu, se observa lesne ca transpare, in primul rand, o mentalitate de superioritate, o pozitie de forta a Serviciului fata de militarii incadrati, care au drepturile prevazute in Constitutie, Statutul cadrelor militare si regulamentele militare generale ale MapN, Hotarari ale Guvernului, recunoscute in unele cazuri doar formal, deoarece in practica acestea nu sunt respectate[3].

Cel mai relevant exemplu este trimitere la institutia „actului de comandament cu caracter militar” definit de art. 2, lit. l) din Legea nr. 554/2004, considerandu-se, contrar legii si practicii I.C.C.J.[4], ca ordinul pe linie de resurse umane prin care un ofiter este eliberat din functie sau trecut in rezerva ar fi un act de comandament militar !

In aceasta „logica”, ar insemna – desi nu o precizeaza expressis verbis – ca, in conformitate cu art. 5, alin. 1, lit. b) din Legea nr. 554/2004, ordinele de director contestate de petenti sa nu poata fi atacate in contencios administrativ, ceea ce este gresit.

Sub „umbrela” sistemului militar, caruia ii evoca elogios scopuri si interese nobile superioare „civililor”, SRI sustine ca un cadru militar poate fi mutat ori schimbat din functie,  transferat etc. – desi chiar paratul sustine ca astfel de masuri nu se adopta arbitrar, ci „cu luarea in calcul a conditiilor prevazute de Legea nr. 80/1995 si cu o temeinica justificare” (flapsuri!).

Or, asa cum s-a demonstrat in multiple cazuri, SRI nu a respectat tocmai aceste doua principii clamate.

Concret, aplicat la diferitele cauze in care SRI este parat, in lipsa de alte argumente decat cele improvizate din chestiuni generale, redundante ori preluate cu copy paste din actele procedurale din alte spete, SRI sustine finalmente, ca un corolar al intregilor tentative demonstrative, ca reclamantii care isi cauta redobandirea drepturilor calcate in picioare de SRI, folosesc toti, fara discriminare, „subterfugii” pentru a incerca sa << … apara ca „victima” a unui sistem. >>.

Deci, desi cauta sa ne convinga de superioritatea organizarii si legislatiei militare, tot SRI se contrazice singur si opereaza in actele sale normative interne cu o terminologie improprie, nepotrivita sistemului militar. Nu veti identifica in intreaga legislatie autohtona in domeniul militar notiuni de genul: „management”, „manager” sau „act de management”.

Singura ”aroganta” cosmopolita care poate fi acceptata, este de a denumi in termeni civili o unitate militara precum este, de exemplu, Directia Generala Management Resurse Umane si Organizare. Dar, si din aceasta titulatura pompoasa, termenul ”Management” poate lipsi lejer.

De asemenea, nu veti auzi vreodata in fortele armate romane (MApN, SRI, SIE, STS, SPP, DGIPI, Jandarmerie, ISU) apelative gen: ”Domnule manager”, ”Domnule loctiitor de manager”, ”Domnule adjunct de manager” sau, cea mai hilara, ”Domnule middle manager”.

In armata exista doar comandanti, sefi de unitati/subunitati, ordine si acte de comanda. Toata terminologia actelor normative, toti termenii de specialitate sunt de genul:

In concluzie, eliberarea din functie nu poate fi decat act de comanda.

Din observatiile personale si din discutiile cu actuali sau fosti colegi avizati si de buna credinta, la randul lor buni cunoscatori ai abuzurilor SRI, rezulta o concluzie ingrijoratoare: SRI a actionat (si, ciudat, inca continua) sa lupte impotriva celor pe care ii considera incomozi, adica le deranjeaza interesele si afacerile, cu o multime de slujbasi obedienti, fiind un egregor malefic, o masa amorfa in imanenta de neoprit[6]. Sunt multe exemple. Dat fiind profilul ziarului nostru, despre majoritatea acestora ati luat la cunostinta de la noi.

Pentru a ne mentine in nota de obiectivism a acestor concluzii, sa recunoastem ca, ei singuri (chiar daca in anumite contexte sunt impreuna cu alti doi-trei ofiteri), nu pot lupta cu Sistemul si nu au forta si instrumentele de a stopa forta (neo)securitatii instalata in toate structurile si palierele importante ale SRI. Dar aceasta este problema de optiune personala si de autoasumare a riscurilor. (Marius S.).

(Vom reveni cu alte exemple concrete).

[1] E. g.: “Ghidul carierei in Serviciul Roman de Informatii” aprobat prin OD SRI nr. S / 1357 / 02.04.2011.

[2] Este fosta metoda de conducere a PCR din epoca comunista de “rotire a cadrelor”. Explicatia oficiala este ca “mutarile au loc periodic, pentru optimizarea structurilor de management ale SRI in teritoriu”. Admitand, in extremis, ca explicatia este sincera, atunci nu se intelege ratiunea mentinerii col. Marin la conducerea DJI Prahova timp de opt ani si numirea ulterioara, in aceeasi functie, la DJI Dambovita a SRI unde a ocupat functia pana in decembrie 2016. Probabil ca la Prahova nu s-a impus o “optimizare”, totul fiind impecabil, sau Coldea a citit Cel mai iubit dintre pamanteni de Marin Preda: “Ce-aş avea eu împotriva lui? Că e imbecil? E un imbecil liniştit şi îi e frică de mine, de ce l-aş schimba cu un imbecil de care să-mi fie mie frică?”

[3] E. g. : dreptul la aparare.

[4] Decizia nr. 532 din 15 februarie 2006, I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal (“Orice alte acte emise de autoritatile militare, straine de necesitatile propriu-zise ale actiunilor militare, cum ar fi si ordinele de trecere in rezerva ale militarilor, nu sunt acte de comandament militar in sensul art. 2 alin.1 lit. l) din Legea nr.554/2004 si pot fi astfel cenzurate pe calea contenciosului administrativ.”)

[5] Text in vigoare in anul 2014.

[6] A se vedea experimentul celebru din Japonia numit ”maimuta numarul 100”.