România, un stat unde „scutul antigrindină” s-a transformat într-o sită găurită prin care s-a scurs, în doișpe ani, un miliard de euro. Un memoriu exploziv, semnat de fermieri și specialiști, nu doar că aruncă în aer mitul eficienței Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP), dar dezvăluie o operațiune de „sifonare” a banilor publici, orchestrată cu o nonșalanță demnă de filmele cu gangsteri, sub nasul unor guverne care au bătut record după record la… incompetență crasă!

După cum am documentat până la saturație (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),  (AICI), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici), (aici) e (aici),  (aici),   (aici), (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),   (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),  (aici) , etc. și în tot internetul care mai are curajul să spună adevărul), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică, protejată de politicieni corupți și de foști securiști cu pensii nesimțite.

Guvernul Boc, arhitectul unei iluzii de un miliard de euro: Scut antigrindină sau sită de sifonat bugetul?

Totul a început, sau mai bine zis, s-a cimentat, prin celebra Hotărâre de Guvern nr. 256 din 2010. Aceasta, cică, trebuia să asigure un „scut” protector pentru agricultura românească, pe o perioadă de 15 ani, până în 2024. Planuri mărețe, promisiuni bombastice: 2 milioane de hectare protejate, centre zonale operaționale, tehnologii de ultimă generație și colaborări internaționale. Într-un cuvânt, raiul agricol, protejat de rachete! (Sursa: HG 256/2010 și Memoriul fermierilor)

Doar că, în 2024, realitatea lovește mai crunt decât orice grindină. Programul nu e gata. Nici pe departe! Dimpotrivă, se cere prelungirea sa până… în 2040! O șuetă de 30 de ani, timp în care se pare că singurele recolte abundente au fost cele din conturile „băieților deștepți” și din buzunarele celor care au administrat „scutul”. În loc de o protecție extinsă, am primit o extindere a termenului limită, pentru a mai înghiți niște bugete. Asta, dragi cititori, nu mai e un proiect, e o afacere de familie, trecută din generație în generație!

Rachetele fantomă și omologarea de hârtie: Când un sistem întreg e o glumă proastă cu bugete reale!

Imaginați-vă că plătiți o armată să vă apere țara, iar în toiul bătăliei descoperiți că puștile lor sunt din plastic și cartușele sunt expirate! Exact așa arată situația cu SNACP. După ani de cheltuieli astronomice, ce să vezi? În 2024, sistemul a fost SUSPENDAT pe motiv că… niciun punct de lansare nu avea omologarea finalizată conform cerințelor legale! (Sursa:  Raportul Curții de Conturi).

Adică, am investit un miliard de euro (da, APROAPE UN MILIARD DE EURO, conform estimărilor din Memoriu, adunând infrastructură, rachete și costuri operaționale) în ceva ce, pe hârtie, nici măcar nu exista legal! Rachetele de 1000 de euro bucata au fost lansate așa, la voia întâmplării, fără niciun fel de certificare care să le ateste siguranța sau eficacitatea. Curtea de Conturi a constatat sec: „activitățile de omologare și punere în funcțiune nu au fost realizate integral și în perioada prevăzută”. O palmă usturătoare dată oricărui simț al responsabilității. E ca și cum ai construi o autostradă și, după ani de muncă și miliarde aruncate, să descoperi că… nu ai autorizație de construcție.

Consiliul Științific – Specie protejată… de inexistență! Doi decenii de „știință” pe ghicite și speranță!

Și dacă omologarea era o glumă, „fundamentarea științifică” a fost o parodie sinistră! Conform Legii nr. 173/2008, care guvernează acest sistem, trebuia înființat un Consiliu Consultativ Științific la nivelul AASNACP, plin de experți, profesori, meteorologi, pedologi, oameni cu cap. Ghici ce? Curtea de Conturi a confirmat, negru pe alb, că acest consiliu NU A FUNCȚIONAT DELOC! (Sursa: Raportul Curții de Conturi).

Așadar, timp de doișpe ani (sau chiar mai mult, căci sistemul funcționează din 2004!), deciziile tehnice s-au luat… la ghici? Pe baza horoscopului agricol? Fără supraveghere științifică, fără o legătură reală cu mediul academic, fără studii de impact climatologic și ecologic. Ministerul Agriculturii a admis, abia acum, în 2024, că „situația științifică este necunoscută” și că ABIA ACUM se va lansa un studiu de impact! Da, ați citit bine: după un miliard de euro cheltuit și doi decenii de activitate, ÎN SFÂRȘIT ne gândim să vedem dacă funcționează sau nu și dacă nu facem mai mult rău decât bine. Ne-am scărpinat la ceafă și am zis: „Ia să vedem, ce-am făcut noi atâta timp cu banii ăia?” Penibil!

Fermierii, singurii meteorologi cu simț de răspundere: Cum ‘s-a oprit ploaia’ când au pornit rachetele (și a revenit când le-au oprit)!

Dar cine a observat, de fapt, ce se întâmplă? Cine a tras semnalul de alarmă? NU „experții” de la AASNACP, NU „oamenii de știință” inexistenți, ci FERMIERII! Acești „detectivi” ai naturii, mai ageri decât orice aparat sofisticat, au observat un fenomen straniu: unde se trăgea cu rachete, seceta era garantată! Ploile se „evaporau”, iar pământul crăpa.

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (APPR) a cerut public suspendarea sistemului, argumentând simplu: grindina o poți asigura, dar împotriva secetei NU EXISTĂ asigurare! Riscul, au spus fermierii, e prea mare. Și ce să vezi? În vara lui 2024, când s-au suspendat lansările antigrindină (inițial în Prahova, apoi la nivel național, vezi mai jos de ce!), a început să plouă! Producțiile agricole au sărit în sus, atingând recorduri istorice în zone care, până atunci, se confruntau cu seceta cronică. (Sursa: Memoriul fermierilor, observații empirice). Coincidență? Sau fermierii au fost, de fapt, singurii care au știut ce se întâmplă?

Seceta bugetară, mai cruntă decât cea pedologică: Când ‘n-a mai plouat’ cu bani, sistemul s-a ‘uscat’ subit!

Adevăratul motiv al suspendării activității sistemului? Nu, nu a fost grija subită față de mediul înconjurător sau de lipsa studiilor. A fost lipsa… banilor! Raportul Curții de Conturi dezvăluie că ordinul ministrului din iulie 2024 de a opri activitățile nu a fost avizat de conducerea AASNACP, care s-a trezit pusă în fața faptului împlinit și informată că NU MAI EXISTĂ RESURSE BUGETARE pentru operarea sistemului până la sfârșitul anului! (Sursa:Raportul Curții de Conturi).

Adică, am mimat grija pentru știință și fermieri, dar, de fapt, s-a terminat bugetul! Operațiunea de „sifonare” a ajuns la fundul sacului, iar sistemul a intrat în „secetă” financiară. Halal management, halal responsabilitate!

De la 2024 la 2040: O eternitate de sifonat banii publici, fără picătură de responsabilitate!

Și acum, cireașa de pe tort: în loc să tragă linie, să facă un audit serios și să curețe mizeria, Guvernul se pregătește să prelungească programul până în 2040! Da, nu e o glumă de 1 Aprilie. Acum, când știm că sistemul n-a fost omologat, că n-a avut fundamentare științifică, că a generat secetă (sau cel puțin așa spun fermierii), și că a înghițit un miliard de euro, propunerea este să mai înghită și alți bani, încă 16 ani!

S-ar putea să existe alternative mai ieftine și mai eficiente, cum ar fi generatoarele terestre de iodură de argint, folosite de Ungaria, sau baloanele cu heliu, menționate chiar de Minister. Dar de ce să alegi soluții logice și ieftine, când poți să continui să arunci cu miliarde într-o gaură neagră, sub pretextul „dezvoltării”?

DNA, ești online? Un miliard de euro caută vinovați, înainte să ‘se evapore’ și dovezile!

În lumina tuturor acestor dezvăluiri, întrebarea arzătoare nu mai este dacă sistemul antigrindină funcționează, ci CÂND SE AUTOSESIZEAZĂ DNA-UL? Aici nu e vorba doar de o proastă gestionare, ci de indicii clare de fraudă, incompetență sistemică și, cel mai probabil, deturnare masivă de fonduri publice.

Un miliard de euro, dragi procurori, nu se evapora așa, pur și simplu, în nori! Are nevoie de complici, de semnături, de avize fictive și de mult tupeu. E timpul ca „Bălăcăneanca” să se pregătească pentru niște „oaspeți” de seamă, căci agricultura românească, fermierii și, nu în ultimul rând, bugetul statului, merită dreptate! Și transparentizare totală, nu doar promisiuni deșarte și prelungiri pe termen nelimitat ale unui eșec monumental. Vom reveni, până când fiecare ban public va fi justificat, iar fiecare vinovat va plăti pentru că a furat nu doar ploaia, ci și viitorul agriculturii românești! Vom reveni! (Cristina T.).

Când sărăcia se pune pe „impărat”, jupoaie și micul comerciant! (aici), (aici), etc

Vălenii de Munte. Un nume. Două realități. Pe de-o parte, idila bucolică a toamnei, unde mirosul de must fiert se îmbină cu promisiunea licorilor tari și a grătarelor sfârâitoare. Pe de altă parte, Vălenii de Munte, un fief al corupției, unde mirosul de beton dubios se amestecă cu aroma dosarelor „clasează” și a instrucțiunilor secrete. Și, ca o palmă dată bunului simț, Primăria și Consiliul Local organizează cu mare pompă Festivalul Țuicii – Serbările Toamnei, Ediția a XXVI-a! O manifestare menită să atragă „zeci de mii de oameni”, localnici și turiști, toți dornici să guste „autenticul românesc”. Dar oare ce fel de „autenticitate” se mai găsește aici, dincolo de cazanele cu țuică, în inima unui sistem putred?

Nici bine n-a stat pălinca, că a și început jecmăneala!

Nici bine nu s-a stins ecoul Festivalului Prunii din Vălenii de Munte, o altă sărbătoare a „autenticului românesc” organizată de aceeași Primărie și Consiliu Local, că pe adresa redacției noastre au început să curgă zeci de reclamații incendiare. Se pare că „împăratul” nostru local, pe lângă celelalte talente, și-a descoperit și o vocație de „taxator” forțat, jecmănind comercianții prezenți la eveniment cu sume cuprinse între 500 și 1000 de lei! Această nouă mostră de „întreprinzătorism” dubios pare să indice că „sărăcia și-a pus cuvântul și disperarea pe Imperiul ‘Împăratului’”, transformând festivalul bucuriei într-un bal mascat al extorsiunii la scară mică. Dacă mai ieri vorbeam de afaceri cu beton și mandate la comandă, azi ne confruntăm cu un „împărat” care, probabil, nu mai are bani nici de pălincă cinstită, și recurge la jupoirea măruntă a celor care, culmea, ar trebui să aducă bunăstare zonei. Dar, să revenim la actualul eveniment, Festivalul Țuicii, unde, probabil, scenariul e deja scris.

„Împăratul” distilează succesul (și dosarele penale) – Acum și taxe pe fericire!

În timp ce „împăratul” local, primarul în persoană, se pregătește să taie panglica festivalului, cu un zâmbet larg de gazdă ospitalieră, ne amintim cu amuzament amar de culisele sale. Nu cu mult timp în urmă, același „împărat” primea instrucțiuni pe furiș, la o cârciumă, pe ușa din spate, de la „cei trei crai” Epurescu, Brudașcă și Macarie (așa cum dezvăluia Incisiv de Prahova). Acum, pe scenă, el e simbolul prosperității. Cine ar bănui că mâna care binecuvântează butoaiele cu țuică este aceeași mână care pare să fi semnat aranjamente cu beton dubios de la firma „Concris”, deținută, vai, de soție? Sau că zâmbetul său ascunde amenințări cu moartea adresate foștilor consilieri, precum I.C., transformat simbolic într-un „morcov rupt din Vilanță”?! Și mai nou, că disperarea de a-și menține „Imperiul” îl împinge la o jecmăneală meschină a micilor comercianți, transformând fiecare festival într-o nouă sursă de „venituri” ilicite.

Juriul de degustare vs. „juriul” justiției: O intrecere amara cu bani gheață

La Festivalul Țuicii, un juriu selectat cu grijă va medalia „cei mai buni producători și cele mai bune licori”. O ocazie de fair-play și transparență! Dar oare justiția din Vălenii de Munte are parte de un juriu la fel de incoruptibil? Din contră, aici „juriul” pare să fie compus din procurori „cuminți” și judecători „Epurila” (pe numele său de scenă, Dumitran Marius Andrei, pe vremea cand activa Judecatoria Valenii de Munte), care împart/au impartit nu medalii, ci „mandate la comandă” și „clasează dosare” cu o viteză uimitoare. Ne amintim de firma-paravan Lynodoris Impex SRL și de mărturiile fostei contabile care vorbea despre „furtul de lemne” și „acte antedatate”. Ei bine, în acest „concurs”, medaliile se dau pe sub masă, iar „licorile” sunt amarul neputinței în fața abuzurilor și, mai nou, amărăciunea jecmănelilor de la fiecare târg.

Grătarele corupției: De la carne proaspătă la dosare arse și mici smulși din buzunar

Peste patruzeci de fermieri aduc la Festival „fructe, legume, brânzeturi, cârnați și pastrame”, gata să sfârâie pe grătare, îmbiați de o atmosferă autentică. Ce contrast cu „grătarele” unde sunt arse probele, unde sunt manipulați martorii, unde dosarele sunt „pregătite” pentru a servi interesele obscure ale „Blondului” Alexandru Valentin, sau ale Mădălinei Cârstocea, sau ale altor „crai de la răsărit” din poliția locală! Acolo, pe grătarele corupției, carnea e putredă, iar fumul gros al impunității sufocă orice urmă de dreptate. Și mai nou, se pare că nici bucuria de a-ți vinde marfa la un festival nu mai este gratuită, ci taxată „de urgență” de „împărat”.

„Cu măsură” (pentru tuică), „fără măsură” (pentru corupție și jecmăneală)

„Timp de trei zile s-a baut (cu măsură) țuică și pălincă”, ne -au  asigurat organizatorii. Dar unde e măsura, domnilor de la Primărie și Consiliul Local, când vine vorba de abuzuri, de afaceri dubioase, de amenințări și de o justiție transformată în slugă personală? Vălenii de Munte nu este doar locul unde se celebrează recolta, ci și locul unde se recoltează profituri ilicite, unde se „culeg” decizii judecătorești convenabile și unde se „distilează” impunitate. Ba mai mult, se pare că „Imperiul ‘Împăratului’” a ajuns la fundul sacului, încât trebuie să „stoarcă” și ultimul leu de la micii comercianți, sub masca unor festivaluri populare.

Festivalul Țuicii devine, astfel, o oglindă cinică a unui sistem: o sărbătoare publică, strălucitoare, peste o rețea subterană de corupție, pe care Incisiv de Prahova o deconspiră pas cu pas. Poate că e timpul ca, pe lângă degustările de țuică, să organizăm și un concurs pentru cea mai bună „rețetă” de dosare clasate, sau pentru cel mai rapid „trafic” de influență, sau, de ce nu, pentru cea mai eficientă „jecmăneală” de festival. Doar așa, poate, „autenticul românesc” al corupției din Vălenii de Munte ar fi pe deplin recunoscut și medaliat, la fel cum merită.

„Donații” cu mâna în buzunar: Bacșișul „Împăratului” pentru un Festival „Autentic”!

Și dacă vă întrebați de unde atâta opulență festivă, ei bine, pe lângă jecmăneala directă de la micii comercianți, „Împăratul” și-a asigurat „splendoarea” festivalului prin „contribuții” fără acte, direct de la firmele „de casă”, transformând evenimentul într-o adevărată mașinărie de „bacșișuri” la negru!

Motou de final: De la „impărat” la iobag, e un drum incet/anevoios, DAR SIGUR… betonat cu corupție! 

În lumina acestei „sărbători” a corupției, la Vălenii de Munte, ne permitem să adăugăm un avertisment solemn, dar cu un zâmbet amar pe buze:

„Și alții s-au crezut împărați și au ajuns iobagi…”

Pe tronul betonat de aranjamente dubioase, cu buzunarele umflate din „jecmăneala” micilor comercianți de la Festivalul Prunii și cu mintea otrăvită de iluzia impunității, „Împăratul” nostru local pare să fi uitat lecțiile istoriei. A uitat că fiecare „crai” care intră pe ușa din dos, fiecare „Iepurila cu tocuri” care emite mandate la comandă și fiecare „Blond” care-și face de cap sub acoperirea uniformei, sunt doar niște pioni într-un joc murdar. Un joc al cărui final este mereu același pentru cei prea mândri să se plece în fața legii. Căci, în cele din urmă, chiar și cei mai puternici „împărați” ai corupției ajung să plătească tribut – fie prin decăderea morală în propriile mofturi și disperări, fie prin ridicarea la rang de „iobăgie” în fața unei justiții (sperăm noi) redresate. Și atunci, licorile bahice ale succesului se vor transforma în apa chioară a falimentului, iar „Imperativul” jupuirii va fi înlocuit cu imperativul răspunderii. Va rămâne doar gustul amar al unei toamne în care singura recoltă consistentă a fost cea a fărădelegilor. Vom reveni. (Cristina T.).

De la altar la tribunal, și de acolo, cine știe, poate direct la… pensie specială! În România anului de grație 2025, în timp ce pe ecrane se perindă povești cu justițiari și eroi, în spatele cortinei țesăturile nevăzute ale „nașilor” și „finilor” continuă să controleze destine, legi și chiar ordinea publică. O dezvăluire incendiară semnată de Emil Pascut de la Sindicatul Diamantul trage un semnal de alarmă care, cel mai probabil, va fi ignorat cu eleganță de „puterile” statului. Căci, nu-i așa, ce-i o mică „încâlcătură religioasă” între polițiști, magistrați și politicieni, când e vorba de stabilitatea… scaunelor?

Cununii de aur și lanțuri de fier: Cum „nașii” au cucerit sistemul!

Nașii. Nu doar lideri spirituali, ci arhitecți ai unei rețele de influență ce eclipsează orice rețea de socializare. În cultura noastră, nașul e mai mult decât o figură; e o păpușă invizibilă care trage sforile. Și, culmea cinismului, tocmai Parlamentul, templul „democrației,” doarme în bocanci și refuză să reglementeze această „hartă relațională.” De ce? Poate pentru că, odată expusă la lumină, am înțelege brusc de ce anumite evenimente „inexplicabile” devin, de fapt, perfect logice.

Ne întrebăm, retoric, desigur: Cine sunt finii lui Despescu, figura aproape mitologică din sistem? Dar ai Ioanei Dorobanțu, „împuternicita minune” care rezistă de prin 2017? Dar Benone Matei, Mirițescu, sau celebrul „Bebe-chestorul” Georgian Drăgan? Oare au și ei câte o „cununie” care le deschide porțile succesului, indiferent de competență? Un „naș puternic” este, în România, mai valoros decât orice diplomă, orice concurs și, poate, orice lege. E un abonament VIP la influență, protecție și, de ce nu, chiar la oportunități… „ilegale.” În acest sistem, relația cu nașul nu e doar spirituală, e o tranzacție, o investiție cu dobândă garantată.

Neamț, paradisul nașilor-judecători: Justiția, o afacere de familie?

Și iată că ajungem la epicentrul seismului: IPJ Neamț! Un loc unde, conform Sindicatului Diamantul, nu doar că există relații de tip naș-fin între conducători din poliție și magistrați, dar acestea sunt… nedeclarate public! Adică, aflăm de ele doar „din întâmplare, în anumite contexte particulare, când magistratul este obligat să desconspire relația.” E ca o piesă de teatru absurd, unde actorii își dau singuri de gol rolurile ascunse. Câte alte astfel de „încâlcături” mai există, bine ascunse sub preșul birocrației, așteptând să explodeze?

Se impune o întrebare fundamentală: Are publicul dreptul să știe despre aceste relații? Răspunsul este un „DA” categoric, urlat de bunul simț! Existența unor judecători la Neamț conectați la „garda” IPJ ridică suspiciuni legitime privind imparțialitatea actului de justiție. Căci justiția nu trebuie doar făcută, ci și… văzută, fără nici măcar o umbră de îndoială. Nu cumva polițistul X poate „interveni” la magistratul Y pentru a influența procesul condus de magistratul Z? O teorie a conspirației? Nu, o realitate latentă.

Justiția nu doar se face, se și vinde: Suspendarea imparțialității la reducere!

Să luăm un exemplu concret, demn de manualele de absurd. Cazul Osoianu și Oana Dascălescu. Aceștia au semnat un ordin abuziv prin care șefii de structuri din IPJ Neamț erau puși să spioneze și să raporteze, cui altcuiva decât șefei biroului control intern, toate activitățile extraprofesionale ale polițiștilor! Un Big Brother românesc, cu iz de Securitate reîncarnată!

Și acum, să facem legăturile: soțul doamnei Oana Dascălescu este șeful Poliției Municipiului Piatra Neamț. Coman Gabriel, actualul șef IPJ Neamț, a fost coleg de generație la Academie cu Bogdan Despescu – „adevăratul ministru de interne,” după cum sugerează unii. Când autorii unei dispoziții de spionaj au în cercul lor un judecător de tribunal, un soț șef de poliție, și o „păpușă” conectată la vârful Ministerului, se pot naște oare banuieli de lipsă de imparțialitate în cercetarea unei conduite culpabile? Haideți să fim serioși! E o rețetă de cocktail toxic, nu de justiție!

Tăcerea cimitirului și răzbunarea zeilor: Cine dă in gropi, ajunge-n groapă!

Și ce face Parchetul Neamț sau Direcția Control Intern din IGPR? Ei bine, exact ce știu să facă mai bine: tac și refuză să cerceteze sesizările. O tăcere asurzitoare, un zid de indiferență care protejează sistemul de orice fisură. Un scenariu familiar, aidoma cazului interceptărilor de la IPJ Botoșani și mușamalizării sesizărilor făcute de președintele SPPC Botoșani, Corneanu. Un caz plimbat „în baza OG 27/2002” – o formulă magică ce pare să îngroape orice adevăr inconfortabil.

Dar sistemul nu se mulțumește doar cu tăcere, el lovește înapoi! Doamna Oana Dascălescu, șefa biroului cu porniri securiste, i-a dat în judecată pe Emil Pascut, pe Vitalie și pe sindicat, cerând nu mai puțin de 10.000 de euro pentru „onoarea distrusă.” Adică, cine dezvăluie abuzurile este pedepsit, iar abuzurile rămân îngropate. O tactică veche de când lumea: intimidează mesagerul, ca să nu mai auzi vestea proastă.

Vreți să știți de ce a „fugit” Canarau de Tribunalul Neamț? Nu avem certitudinea absolută, dar faptele vorbesc! La Neamț, Canarau pierdea aproape toate procesele. Cum a schimbat orașul și a ajuns la Tribunalul Bacău, a început să câștige! Ba mai mult, dosarele de suspendare și anulare a destituirilor, mutate la Tribunalul Galați, i-au adus deja victorii. Acesta nu este doar un indiciu, este un strigăt disperat că la Neamț, justiția are ochelari de cal, dar și favoritisme bine plasate.

Sistemul românesc nu e bolnav, e în comă profundă, ventilat artificial de „relații” și „cununii.” Și, cum spunea Emil Pascut, până nu scoatem la lumină aceste „încâlcături religioase,” vom trăi într-o țară unde justiția este un spectacol cu prețuri variabile, iar onestitatea, un lux pe care puțini și-l permit. Noroc că mai există „nași” dispuși să ne arate calea spre lumină… prin exemplu negativ, desigur! (Cristina T.).