Motto: ”Dintre toţi oamenii de stat din lume,
(Ceaușescu) a jucat unul dintre cele mai însemnate roluri,
prin faptul că a văzut ansamblul problemelor”
Richard Nixon, 1973
Motto: ”Eu mi-am făcut datoria”
Nicolae Ceaușescu
Se împlinesc trei decenii de la ultimul 26 ianuarie pe care Nicolae Ceaușescu l-a sărbătorit așa cum îi plăcea – simplu, cu masa lui frugală, mai mult vegetariană, cu un pahar de țuică și unul de vin și cu o romanță… Astea erau plăcerile simple, autentic românești, ale unui oltean care a scris istorie pe aproape toate continentele. Și nu orice istorie, ci una așa cum îi plăcea lui să repete – ”de pace și prosperitate, de prietenie între popoare, conform principiului cooperării și neamestecului în treburile interne ale altor state”.
Președintele României a transmis pe tot mapamondul aceste idei de o autentică valoare, înțelepciune și înălțime morală, motiv pentru care era iubit de cei mici – și respectat, dar urât de cei mari. Ceaușescu era respectat pentru mintea lui dibace și cerbicia cu care-și urma ideile, era stimat pentru curajul și puterea sa.
Tot din aceleași motive, Ceaușescu a fost și urât de cei mari – cei care vor dori întotdeauna ca țările mai mici să-și accepte rolul (de) supus.
Dar, celebrul ”cunoaște-ți locul” nu a fost pentru olteanul din Scornicești o comandă de tip ”culcat” – așa cum o înțelegem azi – ci un fel de îndemn de a cuceri un pisc înalt, acolo unde el, înnăscutul mare patriot, credea că este Locul României!
Da, trei decenii… Sigur că ne aducem aminte de celebrele manifestări din presă, ba chiar și spectacole, parcă… Ce să mai, începuseră să-i placă! Nu am spus că era perfect, ci genial – ceea include și capitole de absurd.
Îmi vine în minte un fenomen oarecum similar – copilul austerei Revoluții care decapitase sute de mii de nobili doar pentru că se născuseră ca atare, mă refer la ”micuțul corsican”, Napoleon. Generalul-cetățean avea să se proclame împărat și să creeze cea mai absurdă nobilime al celui mai teatral imperiu din istorie! Dar râde cineva azi de aspectele ridicole ale lui Napoleon? Nu!
Își amintește Franța că aventurile sangvinare ale cuceritorului plecat din paradigma ”Libertate – Egalitate – Fraternitate” au lăsat-o fără o mare parte din populația masculină? Sau că francezii lui Napoleon au făcut să curgă fluvii de sânge de la un cap la altul al Europei? Nu! (Nici măcar noi nu ne amintim că lui Napoleon îi datorăm, de fapt, pierderea Basarabiei și Bucovinei). Nu, francezii văd doar gloria pe care Napoleon, cu a sa ”Grande Armée”, a scris-o în istoria lumii în dreptul Franței.
Da, Ceaușescu a acceptat aspecte ridicole, proslăviri exagerate. Dar, judecând acum, după ce am trecut prin trei decenii de ”libertate” și „democrație” –putem recunoaște, dacă suntem onești, că acele tușe de absurd sunt nimicuri față de marile sale realizări ale României conduse de Ceaușescu, în mai toate domeniile.
Nota bene, realizările acestea sunt nu numai mari – ci mai ales inegalabile! Ori, culmea este că lumea, străinătatea, recunoaște mai mult decât noi acest adevăr, această pagină glorioasă a României.
Se spune că pe vremea lui se ”mințea”, că se umflau cifrele care exprimau realizările. Și, totuși, ”realizările” acelea au existat – iar din unele mai trăim și azi! Cu unele ne mândrim, în altele locuim, din păcate la majoritatea celor care încă mai funcționează ne uităm cum le folosesc străinii…
Toată lumea muncea, mergea la școli de bună calitate, banii se luau la timp, spitalele erau gratuite… Asta până când Occidentul să înceapă blocada de după 1980, iar aprigul Ceaușescu să se încăpățâneze să se pună contra celor puternici și să-și continue opera de dezvoltare a României.
Aspectul care ni se pare azi cel mai ridicol și condamnabil la Ceaușescu este insistența lui de a plăti datoria externă. Ca român – deci ”țepar și hoț” prin (auto)definirea de azi – ba mai mult, ca oltean, trebuia să ”dea țeapă” băncilor și să le facă o ”haiducie” bogaților lumii!
Nu, Ceaușescu a preferat să plătească, supunând țara unor eforturi care, chiar dacă nu au durat decât câțiva ani, sunt motivul pentru care mulți ipocriți sau neștiutori de azi îi insultă memoria.
De ce a făcut Ceaușescu asta, ce de a preferat să plătească? Pentru că era vorba de țară și de (re)numele ei!
Era Republica Socialistă România, cu fabrici și lanuri de grâu pe stemă, nu era ”țara săracă” a Uniunii Europene, nu era un automat de spus ”Da” la orice pretenție a străinătății, nu era țara-sursă de emigranți care lasă diploma pentru a spăla closete sau neputincioși la fund!
Era o țară cu mândria ei – la fel cum mai sunt azi oamenii din ultima generația de constructori ai ”Epocii de aur”, care se duc să-și plătească primii obligațiile la stat, preferând să le lipsească de la stomac, dar nu de la demnitate!
”Cum, eu să fiu dator?!” – spun indignați cei în etate; ”Cum, România mea, datoare?!” – a spus Ceaușescu… Și la costat, pentru că nici Estul, dar mai ales Vestul nu aveau nevoie de oameni demni în fruntea unor state demne și neșantajabile prin datorii de orice fel!
Facem pe deștepții – și vin coate goale din toate țările, cu două etichete universitare lipite de frunte și ne fac… și mai deștepți… nevoie mare! Așa am ajuns să fim servi și chiriași în propria țară, așa am ajuns să nu mai vorbim limba noastră, să nu mai avem obiceiurile noastre… Toate astea s-au mai întâmplat și se vor întâmpla din nou!
În lăudata perioadă interbelică nu am avut viziune, un plan de țară și… era cât pe ce s-o pierdem! Și, tot ca acum, ne-am lăsat antrenați în planurile războinice ale ”puternicilor” de atunci – și am avut de pătimit urgii cumplite!
Spuneam că Nicolae Ceaușescu a fost genial – gândiți-vă cum a reușit să (re)integreze pe cei loviți de anii ”obsedantului deceniu”, de la intelectuali la meseriași, până la oamenii de cultură închiși sau ale căror operă fusese interzisă!
Cum a știut înțeleptul conducător să treacă de la un regim bazat pe forță și un sistem concentraționar cumplit, la unul de deschidere, în care nimeni nu a mai făcut pușcărie politică, iar ”regimul” a avut cea mai inteligentă formă de protecție preventivă contra infracțiunilor de toate felurile!
Să ne gândim cum a transformat, în câțiva ani, un aparat de stat dominat de elemente de import, într-unul românesc – și performant!
Sau cum a insuflat sentimentul patriotic – prin oamenii de cultură și creatorii pe care i-a susținut: Adrian Păunescu și generația folk, Marin Preda, Eugen Barbu, Dinu Săraru, Octavian Paler, Marin Sorescu etc. , Sergiu Nicolaescu și marii oameni de teatru și cinematograf, excepționalii muzicieni, marii istorici etc. etc. Plus mulți alții ale căror opere literare, cinematografice, muzicale etc. au fost susținute și publicate – iar după 1989 au jucat rolul ”anticomuniștilor” acuzatori!
Să ne amintim și să ne minunăm cum a știut Ceaușescu să deschidă porțile lumii, cum a mizat vizionar pe cel mai mare președinte american al deceniului 8, Nixon, când acesta încă nu era decât un politician de viitor – sau pe cel care avea să conducă Spania (regele Juan Carlos), ori cum i-a cultivat pe marii conducători ai Israelului – Moshe Dayan, Menachem Begin, Yitzhac Rabin, Shimon Peres – aceasta în condițiile unei prietenii cu șahul Iranului, Aryamehr, cu liderii Siriei, Irak-ului, ca și cu marele lider palestinian, Yasser Arafat. În plus prietenia benefică țării cu liderii africani etc. etc.
Dar, poate cea mai importantă probă a viziunii sale asupra marelui destin al României a fost conexiunea între puteri radical opuse – pe care o asigura aparatul diplomatic-politic și informativ condus de Ceaușescu: relația excepțională cu China lui Mao și Ciu Enlai, apoi cu reformatorul Deng Xiaoping – aceasta în condițiile unei legături puternice cu Casa Albă – în tot deceniul 8, pe vremea lui Nixon, Ford și Carter – dar și a calității de membru al Tratatului de Varșovia și de… susținător deschis al mișcării de nealiniere, inițiată de marele său prieten, Tito! Chiar și numai această simplă înșiruire demonstrează geniul lui Nicolae Ceaușescu!
Ce s-ar fi întâmplat dacă Nicolae Ceaușescu ar mai fi condus România câțiva ani? Cu o țară fără datorii, cu resurse energetice interne acoperitoare, cu situația locativă rezolvată – poate că ar fi urmat și ”lărgirea curelei”, ajungând din nou la nivelul anilor 70 la capitolul bunăstarea cetățeanului…
Probabil am fi avut autostrăzi – așa cum era programat pentru ”cincinalul 1990 – 1995” – poate că se făcea și canalul Dunăre – Siret cu irigarea câmpiei Moldovei, poate ar fi fost dat în folosință și portul București, deservit către Canalul Dunăre, terminat în proporție de peste 90% în 1989…
Și poate toate astea și multe altele i-au făcut pe cei de afară să-i grăbească sfârșitul!
”Analfabetul”, cum îl numesc imbecilizații și semidocții de azi, a scris o pagină unică până și în domeniul educației și culturii: fără doar și poate, a fost perioada cu cel mai ridicat nivel general de școlarizare și educație, dar și cu cele mai serioase, mai docte studii și cercetări, indiferent de domeniu!
Era perioada în care lumea vedea TeleEnciclopedia sau programele TeleȘcoală, filme de cea mai bună calitate – chiar dacă în limita celor 2 programe ale televiziunii – nu mă refer la ultimii ani ai epocii Ceaușescu, la absurda limitare la 2 ore.
Azi avem sute de programe, iar lumea a renunțat la ”comunista” dialectică materialistă – urmărește chestii ”spirituale” – astrologie, numerologie, Tarot, Feng shui – pentru a ”vedea” ce i se va întâmpla!… Sau are nevoie de ”trainer motivațional” și de psihologi pentru a nu cădea în depresie, în impotență, pentru a slăbi sau pentru a ieși din casă! Sincer întreb, ne-am transformat oare într-o societate de imbecili?
Am vrut să-i aduc un omagiu lui Nicolae Ceaușescu și am ajuns la critica societății de azi… De fapt, ideea e simplă: Ceaușescu nu a fost perfect, dar în comparație cu ceea ce vedem azi – ei bine, Ceaușescu a fost un fenomen. Un român patriot și genial – și o spun asta acum, când laudele nu mai sunt politică de stat.
Poate că, la un moment dat, i se va reda locul meritat în istorie; de fapt, îi înțeleg pe cei de azi că nu vor să-l repună în drepturile istorice – sunt prea mici față de el, i-ar zdrobi, pur și simplu.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
