Când sărăcia se pune pe „impărat”, jupoaie și micul comerciant! (aici), (aici), etc

Vălenii de Munte. Un nume. Două realități. Pe de-o parte, idila bucolică a toamnei, unde mirosul de must fiert se îmbină cu promisiunea licorilor tari și a grătarelor sfârâitoare. Pe de altă parte, Vălenii de Munte, un fief al corupției, unde mirosul de beton dubios se amestecă cu aroma dosarelor „clasează” și a instrucțiunilor secrete. Și, ca o palmă dată bunului simț, Primăria și Consiliul Local organizează cu mare pompă Festivalul Țuicii – Serbările Toamnei, Ediția a XXVI-a! O manifestare menită să atragă „zeci de mii de oameni”, localnici și turiști, toți dornici să guste „autenticul românesc”. Dar oare ce fel de „autenticitate” se mai găsește aici, dincolo de cazanele cu țuică, în inima unui sistem putred?

Nici bine n-a stat pălinca, că a și început jecmăneala!

Nici bine nu s-a stins ecoul Festivalului Prunii din Vălenii de Munte, o altă sărbătoare a „autenticului românesc” organizată de aceeași Primărie și Consiliu Local, că pe adresa redacției noastre au început să curgă zeci de reclamații incendiare. Se pare că „împăratul” nostru local, pe lângă celelalte talente, și-a descoperit și o vocație de „taxator” forțat, jecmănind comercianții prezenți la eveniment cu sume cuprinse între 500 și 1000 de lei! Această nouă mostră de „întreprinzătorism” dubios pare să indice că „sărăcia și-a pus cuvântul și disperarea pe Imperiul ‘Împăratului’”, transformând festivalul bucuriei într-un bal mascat al extorsiunii la scară mică. Dacă mai ieri vorbeam de afaceri cu beton și mandate la comandă, azi ne confruntăm cu un „împărat” care, probabil, nu mai are bani nici de pălincă cinstită, și recurge la jupoirea măruntă a celor care, culmea, ar trebui să aducă bunăstare zonei. Dar, să revenim la actualul eveniment, Festivalul Țuicii, unde, probabil, scenariul e deja scris.

„Împăratul” distilează succesul (și dosarele penale) – Acum și taxe pe fericire!

În timp ce „împăratul” local, primarul în persoană, se pregătește să taie panglica festivalului, cu un zâmbet larg de gazdă ospitalieră, ne amintim cu amuzament amar de culisele sale. Nu cu mult timp în urmă, același „împărat” primea instrucțiuni pe furiș, la o cârciumă, pe ușa din spate, de la „cei trei crai” Epurescu, Brudașcă și Macarie (așa cum dezvăluia Incisiv de Prahova). Acum, pe scenă, el e simbolul prosperității. Cine ar bănui că mâna care binecuvântează butoaiele cu țuică este aceeași mână care pare să fi semnat aranjamente cu beton dubios de la firma „Concris”, deținută, vai, de soție? Sau că zâmbetul său ascunde amenințări cu moartea adresate foștilor consilieri, precum I.C., transformat simbolic într-un „morcov rupt din Vilanță”?! Și mai nou, că disperarea de a-și menține „Imperiul” îl împinge la o jecmăneală meschină a micilor comercianți, transformând fiecare festival într-o nouă sursă de „venituri” ilicite.

Juriul de degustare vs. „juriul” justiției: O intrecere amara cu bani gheață

La Festivalul Țuicii, un juriu selectat cu grijă va medalia „cei mai buni producători și cele mai bune licori”. O ocazie de fair-play și transparență! Dar oare justiția din Vălenii de Munte are parte de un juriu la fel de incoruptibil? Din contră, aici „juriul” pare să fie compus din procurori „cuminți” și judecători „Epurila” (pe numele său de scenă, Dumitran Marius Andrei, pe vremea cand activa Judecatoria Valenii de Munte), care împart/au impartit nu medalii, ci „mandate la comandă” și „clasează dosare” cu o viteză uimitoare. Ne amintim de firma-paravan Lynodoris Impex SRL și de mărturiile fostei contabile care vorbea despre „furtul de lemne” și „acte antedatate”. Ei bine, în acest „concurs”, medaliile se dau pe sub masă, iar „licorile” sunt amarul neputinței în fața abuzurilor și, mai nou, amărăciunea jecmănelilor de la fiecare târg.

Grătarele corupției: De la carne proaspătă la dosare arse și mici smulși din buzunar

Peste patruzeci de fermieri aduc la Festival „fructe, legume, brânzeturi, cârnați și pastrame”, gata să sfârâie pe grătare, îmbiați de o atmosferă autentică. Ce contrast cu „grătarele” unde sunt arse probele, unde sunt manipulați martorii, unde dosarele sunt „pregătite” pentru a servi interesele obscure ale „Blondului” Alexandru Valentin, sau ale Mădălinei Cârstocea, sau ale altor „crai de la răsărit” din poliția locală! Acolo, pe grătarele corupției, carnea e putredă, iar fumul gros al impunității sufocă orice urmă de dreptate. Și mai nou, se pare că nici bucuria de a-ți vinde marfa la un festival nu mai este gratuită, ci taxată „de urgență” de „împărat”.

„Cu măsură” (pentru tuică), „fără măsură” (pentru corupție și jecmăneală)

„Timp de trei zile s-a baut (cu măsură) țuică și pălincă”, ne -au  asigurat organizatorii. Dar unde e măsura, domnilor de la Primărie și Consiliul Local, când vine vorba de abuzuri, de afaceri dubioase, de amenințări și de o justiție transformată în slugă personală? Vălenii de Munte nu este doar locul unde se celebrează recolta, ci și locul unde se recoltează profituri ilicite, unde se „culeg” decizii judecătorești convenabile și unde se „distilează” impunitate. Ba mai mult, se pare că „Imperiul ‘Împăratului’” a ajuns la fundul sacului, încât trebuie să „stoarcă” și ultimul leu de la micii comercianți, sub masca unor festivaluri populare.

Festivalul Țuicii devine, astfel, o oglindă cinică a unui sistem: o sărbătoare publică, strălucitoare, peste o rețea subterană de corupție, pe care Incisiv de Prahova o deconspiră pas cu pas. Poate că e timpul ca, pe lângă degustările de țuică, să organizăm și un concurs pentru cea mai bună „rețetă” de dosare clasate, sau pentru cel mai rapid „trafic” de influență, sau, de ce nu, pentru cea mai eficientă „jecmăneală” de festival. Doar așa, poate, „autenticul românesc” al corupției din Vălenii de Munte ar fi pe deplin recunoscut și medaliat, la fel cum merită.

„Donații” cu mâna în buzunar: Bacșișul „Împăratului” pentru un Festival „Autentic”!

Și dacă vă întrebați de unde atâta opulență festivă, ei bine, pe lângă jecmăneala directă de la micii comercianți, „Împăratul” și-a asigurat „splendoarea” festivalului prin „contribuții” fără acte, direct de la firmele „de casă”, transformând evenimentul într-o adevărată mașinărie de „bacșișuri” la negru!

Motou de final: De la „impărat” la iobag, e un drum incet/anevoios, DAR SIGUR… betonat cu corupție! 

În lumina acestei „sărbători” a corupției, la Vălenii de Munte, ne permitem să adăugăm un avertisment solemn, dar cu un zâmbet amar pe buze:

„Și alții s-au crezut împărați și au ajuns iobagi…”

Pe tronul betonat de aranjamente dubioase, cu buzunarele umflate din „jecmăneala” micilor comercianți de la Festivalul Prunii și cu mintea otrăvită de iluzia impunității, „Împăratul” nostru local pare să fi uitat lecțiile istoriei. A uitat că fiecare „crai” care intră pe ușa din dos, fiecare „Iepurila cu tocuri” care emite mandate la comandă și fiecare „Blond” care-și face de cap sub acoperirea uniformei, sunt doar niște pioni într-un joc murdar. Un joc al cărui final este mereu același pentru cei prea mândri să se plece în fața legii. Căci, în cele din urmă, chiar și cei mai puternici „împărați” ai corupției ajung să plătească tribut – fie prin decăderea morală în propriile mofturi și disperări, fie prin ridicarea la rang de „iobăgie” în fața unei justiții (sperăm noi) redresate. Și atunci, licorile bahice ale succesului se vor transforma în apa chioară a falimentului, iar „Imperativul” jupuirii va fi înlocuit cu imperativul răspunderii. Va rămâne doar gustul amar al unei toamne în care singura recoltă consistentă a fost cea a fărădelegilor. Vom reveni. (Cristina T.).

De la altar la tribunal, și de acolo, cine știe, poate direct la… pensie specială! În România anului de grație 2025, în timp ce pe ecrane se perindă povești cu justițiari și eroi, în spatele cortinei țesăturile nevăzute ale „nașilor” și „finilor” continuă să controleze destine, legi și chiar ordinea publică. O dezvăluire incendiară semnată de Emil Pascut de la Sindicatul Diamantul trage un semnal de alarmă care, cel mai probabil, va fi ignorat cu eleganță de „puterile” statului. Căci, nu-i așa, ce-i o mică „încâlcătură religioasă” între polițiști, magistrați și politicieni, când e vorba de stabilitatea… scaunelor?

Cununii de aur și lanțuri de fier: Cum „nașii” au cucerit sistemul!

Nașii. Nu doar lideri spirituali, ci arhitecți ai unei rețele de influență ce eclipsează orice rețea de socializare. În cultura noastră, nașul e mai mult decât o figură; e o păpușă invizibilă care trage sforile. Și, culmea cinismului, tocmai Parlamentul, templul „democrației,” doarme în bocanci și refuză să reglementeze această „hartă relațională.” De ce? Poate pentru că, odată expusă la lumină, am înțelege brusc de ce anumite evenimente „inexplicabile” devin, de fapt, perfect logice.

Ne întrebăm, retoric, desigur: Cine sunt finii lui Despescu, figura aproape mitologică din sistem? Dar ai Ioanei Dorobanțu, „împuternicita minune” care rezistă de prin 2017? Dar Benone Matei, Mirițescu, sau celebrul „Bebe-chestorul” Georgian Drăgan? Oare au și ei câte o „cununie” care le deschide porțile succesului, indiferent de competență? Un „naș puternic” este, în România, mai valoros decât orice diplomă, orice concurs și, poate, orice lege. E un abonament VIP la influență, protecție și, de ce nu, chiar la oportunități… „ilegale.” În acest sistem, relația cu nașul nu e doar spirituală, e o tranzacție, o investiție cu dobândă garantată.

Neamț, paradisul nașilor-judecători: Justiția, o afacere de familie?

Și iată că ajungem la epicentrul seismului: IPJ Neamț! Un loc unde, conform Sindicatului Diamantul, nu doar că există relații de tip naș-fin între conducători din poliție și magistrați, dar acestea sunt… nedeclarate public! Adică, aflăm de ele doar „din întâmplare, în anumite contexte particulare, când magistratul este obligat să desconspire relația.” E ca o piesă de teatru absurd, unde actorii își dau singuri de gol rolurile ascunse. Câte alte astfel de „încâlcături” mai există, bine ascunse sub preșul birocrației, așteptând să explodeze?

Se impune o întrebare fundamentală: Are publicul dreptul să știe despre aceste relații? Răspunsul este un „DA” categoric, urlat de bunul simț! Existența unor judecători la Neamț conectați la „garda” IPJ ridică suspiciuni legitime privind imparțialitatea actului de justiție. Căci justiția nu trebuie doar făcută, ci și… văzută, fără nici măcar o umbră de îndoială. Nu cumva polițistul X poate „interveni” la magistratul Y pentru a influența procesul condus de magistratul Z? O teorie a conspirației? Nu, o realitate latentă.

Justiția nu doar se face, se și vinde: Suspendarea imparțialității la reducere!

Să luăm un exemplu concret, demn de manualele de absurd. Cazul Osoianu și Oana Dascălescu. Aceștia au semnat un ordin abuziv prin care șefii de structuri din IPJ Neamț erau puși să spioneze și să raporteze, cui altcuiva decât șefei biroului control intern, toate activitățile extraprofesionale ale polițiștilor! Un Big Brother românesc, cu iz de Securitate reîncarnată!

Și acum, să facem legăturile: soțul doamnei Oana Dascălescu este șeful Poliției Municipiului Piatra Neamț. Coman Gabriel, actualul șef IPJ Neamț, a fost coleg de generație la Academie cu Bogdan Despescu – „adevăratul ministru de interne,” după cum sugerează unii. Când autorii unei dispoziții de spionaj au în cercul lor un judecător de tribunal, un soț șef de poliție, și o „păpușă” conectată la vârful Ministerului, se pot naște oare banuieli de lipsă de imparțialitate în cercetarea unei conduite culpabile? Haideți să fim serioși! E o rețetă de cocktail toxic, nu de justiție!

Tăcerea cimitirului și răzbunarea zeilor: Cine dă in gropi, ajunge-n groapă!

Și ce face Parchetul Neamț sau Direcția Control Intern din IGPR? Ei bine, exact ce știu să facă mai bine: tac și refuză să cerceteze sesizările. O tăcere asurzitoare, un zid de indiferență care protejează sistemul de orice fisură. Un scenariu familiar, aidoma cazului interceptărilor de la IPJ Botoșani și mușamalizării sesizărilor făcute de președintele SPPC Botoșani, Corneanu. Un caz plimbat „în baza OG 27/2002” – o formulă magică ce pare să îngroape orice adevăr inconfortabil.

Dar sistemul nu se mulțumește doar cu tăcere, el lovește înapoi! Doamna Oana Dascălescu, șefa biroului cu porniri securiste, i-a dat în judecată pe Emil Pascut, pe Vitalie și pe sindicat, cerând nu mai puțin de 10.000 de euro pentru „onoarea distrusă.” Adică, cine dezvăluie abuzurile este pedepsit, iar abuzurile rămân îngropate. O tactică veche de când lumea: intimidează mesagerul, ca să nu mai auzi vestea proastă.

Vreți să știți de ce a „fugit” Canarau de Tribunalul Neamț? Nu avem certitudinea absolută, dar faptele vorbesc! La Neamț, Canarau pierdea aproape toate procesele. Cum a schimbat orașul și a ajuns la Tribunalul Bacău, a început să câștige! Ba mai mult, dosarele de suspendare și anulare a destituirilor, mutate la Tribunalul Galați, i-au adus deja victorii. Acesta nu este doar un indiciu, este un strigăt disperat că la Neamț, justiția are ochelari de cal, dar și favoritisme bine plasate.

Sistemul românesc nu e bolnav, e în comă profundă, ventilat artificial de „relații” și „cununii.” Și, cum spunea Emil Pascut, până nu scoatem la lumină aceste „încâlcături religioase,” vom trăi într-o țară unde justiția este un spectacol cu prețuri variabile, iar onestitatea, un lux pe care puțini și-l permit. Noroc că mai există „nași” dispuși să ne arate calea spre lumină… prin exemplu negativ, desigur! (Cristina T.).

Când impostura își dă întâlnire cu sinecura, iar disprețul față de românii din străinătate devine sport național, nu e de mirare că scandalul ajunge până în Palatul Parlamentului. Ceea ce ziarul nostru, Incisiv de Prahova, a dezvăluit în premieră la jumătatea lunii octombrie a anului trecut, a sărit acum gardul și a aterizat direct pe pupitrele deputaților, transformându-se într-un rechizitoriu parlamentar fără perdea. Doamna Ramona Lovin, deputat AUR, nu s-a mai abținut și a tras un semnal de alarmă care ar trebui să zdruncine din temelii Ministerul Afacerilor Externe, instituție mult prea des confuză între diplomație și circ de provincie.

„Sirena din Strehaia” și curtea ei de lachei: De la „Feng Shui” la facturile umflate, pe banii noștri! (aici)

Vă mai amintiți de Gabriela Dancău, „Excelența Sa” ambasadoarea României în Italia, poreclită de cârcotași „Sirena din Strehaia”? Era cea care, conform investigațiilor Incisiv de Prahova (12 octombrie 2025), transforma întâlnirile cu oamenii de afaceri în ședințe de partid pentru „yesmeni” și cosmetiza realitatea ca o veritabilă „Madam Ceaușescu”. Ei bine, „Feng Shui-ul diplomatic” al „Excelenței Sale” a ajuns acum în atenția Parlamentului. Deputata Ramona Lovin a reiterat acuzațiile grave legate de sifonarea banilor publici, dar și de traseul spectaculos al soțului-pădurar, detașat de la Romsilva și angajat, „coincidență fericită”, șef administrativ la Centrul Cultural de la Roma. Un „accident” care a costat, iar acum e pe agenda publică!

Nu mai puțin scandalos este episodul în care, înaintea misiunii din Italia, „Excelența Sa” a concediat abuziv funcționari consulari „pe taxe de urgență”, lăsând români din diaspora în stradă. Statul român, adică noi, contribuabilii, a fost nevoit să despăgubească victimele, plătind TVA-ul local pentru achizițiile misiunii. O afacere profitabilă pentru „Excelența Sa”, o pagubă pentru bugetul public. Iar întrebarea, reluată acum și în Parlament, rămâne: de unde are ambasadoarea bani pentru a-și trimite odrasla la cele mai exclusiviste colegii din Elveția, dacă nu cumva din „șpăgile toscane” și alte aranjamente dubioase? Ilegalitățile legate de detașarea lui Barbacsu, transformat din pădurar în „expert” plimbat pe bani mulți, nu au făcut decât să completeze tabloul corupției și al pilelor, un tablou pe care doamna Lovin l-a expus fără menajamente în plen.

Bordeaux, feuda „consulului” uitat de România: O comedie (neagră) cu români invizibili (aici)

De la Roma, ne mutăm în Bordeaux, unde Ministerul de Externe pare să fi uitat că are datoria de a reprezenta România, nu doar interesele personale ale unor anonimi cu titluri pompoase.

Așa cum Incisiv de Prahova relata pe 16 octombrie 2025, funcția de consul onorific s-a transformat, în cazul lui Michel Beylot, într-un hobby costisitor și o sinecură personală. Un personaj care nu vorbește limba română, nu are legături cu cultura țării, dar organizează „festivități pentru uz intern” unde românii activi sunt invizibili, în timp ce „românii de complezență” aplaudă o mascaradă.

Acest circ diplomatic, care discreditează imaginea României în ochii partenerilor francezi, a fost de asemenea punctat de deputata Ramona Lovin. Ea a subliniat cum astfel de situații demonstrează un „dispreț față de românii din străinătate” și o lipsă totală de responsabilitate. Cât va mai tolera România aceste „consulate” fantomă, conduse de personaje fără anvergură, al căror singur merit pare să fie menținerea unor privilegii într-un sistem anchilozat?

Interpelarea-șoc: „Ministerul de Externe – între impostură, sinecuri și dispreț față de românii din străinătate”

Sub acest titlu, care spune totul, deputata Ramona Lovin a aruncat mănușa în ringul politic. Interpelarea sa nu este doar o simplă formalitate, ci o strigare disperată a românilor din diaspora, care s-au săturat să fie reprezentați de „impostori”. Faptul că angajați în consulate sunt „rude cu ambasadorii” și că există „consuli care nu vorbesc limba română” este, pentru mulți, o palmă dată identității naționale și un semn clar că în Ministerul de Externe, meritocrația este un concept extraterestru.

Este timpul ca Parlamentul să meargă dincolo de simple interpelări și să ceară socoteală. Este timpul ca „Sirenele” și „Consulii” de carton să fie demascați și trimiși acolo unde le este locul, nu în ambasade, ci, poate, în paginile unor viitoare volume de fabule absurde. Pentru că, în cele din urmă, factura pentru acest circ o plătim tot noi.

Iar râsul amar al românilor din străinătate începe să se transforme într-o furie pe care niciun „Feng Shui” diplomatic nu o va putea calma. Vom reveni. (Cristina T.).