Motto: ”Sunt succese care te înjosesc
și înfrângeri care te înalță”
Nicolae Iorga
Fără îndoială, povestea Laurei Kovesi a ținut capul de afiș al presei toată săptămâna trecută. Probabil, și în continuare va fi la fel. Și e firesc, pentru că Laura Kovesi nu este doar femeia relativ charismatică și cu vorbire greoaie, nu e nici doar ceea ce spun juriștii – ”un procuror mediocru, de provincie” – ci este un simbol.
Simbolul unei tentative de anihilare a unei lumi, cu bune, cu rele, dar care mai avea ceva din vechea Românie. Da, Laura Kovesi a avut același rol (nu cred că asumat, ci doar a fost un instrument utilizat) precum ”Tovarașa Ana”, sau alte figuri de inspirație străină.
Atunci, ca și acum, ”marele frate” ne-a trimis ”modele” care să implementeze două idei fundamentale: tot ce ține de România veche este corupt, este lucrarea ”dușmanilor poporului”, iar ”inamicul străin” pândește; a doua idee este că modelul ”marelui frate” este singurul de urmat! S-a schimbat doar ”marele frate”, locul Uniunii Sovietice fiind luat de Statele Unite.
Ei bine, odată ideile lansate și (parțial) implementate, metoda venea de la sine: eradicarea!
Pe vremuri, sistemul concentraționar, sinistru, conform epocii, rezolva chestiunea în tăcere; azi, se lucrează altfel – din arestul în care a fost aruncat sau chiar din pușcărie, persoana în cauză e folosită pentru denunțuri… dar și pentru a răspândi, prin mass media aservite, exemplul victoriei sistemului și al umilinței ”corupților”.
Paranteză: asta îmi aduce aminte de scrisorile adresate de soldații americani capturați de vietnamezi, în care își cereau iertare și acuzau propria țară de agresiune (vezi chiar cazul celebrului John McCain).
Chestiunea e că americanii fac dovada unui infantilism periculos, preluând aceste modele totalitare, la care lumea renunțase.
Cazul Kovesi nu e nou pentru americani, e o reiterare, la scară românească, a modelului ”Mani pulite”, din Italia, soldat cu decesul premierului socialist Craxi, arestări masive, scădere economică și preluări externe ale unor firme italienești – iar final intrarea în politică a șefului campaniei ”anticorupție”, judecătorul di Pietro. Un eșec total, recunoscut chiar de di Pietro, un Kovesi local, cu un grad de profesionalism și cultură asemănător, dar care ulterior și-a pus cenușă-n cap.
Mani Pulite a fost urmarea unui conflict între guvernul Craxi și SUA, practic pe o temă de suveranitate; pe scurt, la finele anilor 80 are loc un incident terorist, un grup de palestinieni pun mâna pe un vapor italian, ”Achille Lauro”, urmează negocieri, Craxi având relații excelente cu Arafat, Gaddafi și Nicolae Ceaușescu avea șanse să negocieze predarea pașnică; în schimb, americanii doreau să intervină în forță, pentru că la bord se aflau și cetățeni SUA.
Cazul a degenerat, iar în final palestinienii au ajuns în portul italian Sigonella; premierul Craxi a anunțat ferm că e dreptul autorităților peninsulare să-i aresteze și să-i judece. Americanii au crezut că-i pot da cu tifla, au trimis o echipă specială de intervenție, dar care s-a trezit… înconjurată de trupele italiene. Roma avea demnitate! Ori, asta era o problemă care trebuie rezolvată, și-au spus americanii, care au declanșat prigoana pe bază de procurori și arestări.
Peste 5000 de figuri publice din Italia au fost afectate fiind ”suspectate” de corupție – exact ”motivația” folosită în România! – iar premierul Craxi a fost nevoit să se exileze la Tunis, unde a decedat.
Adrian Năstase nu s-a pus de-a curmezișul, precum Craxi. Dar, ca și omologul său socialist, avea relații în toată lumea, datorită personalității sale, și era adeptul unui suveranism de care ”marele frate” nu avea nevoie. Așa că au dat drumul aceluiași gen de prigoană, cu un plus: cucerirea suprastructurii politice, printr-un personaj mai sigur decât se dovedise Berlusconi – controversatul Traian Băsescu.
Băsescu a realizat ceea ce nu a dorit să facă suprastructura italiană – un control al statului prin instrumentele de forță – și o aservirea totală față de ”marele frate”, ai cărui agenți – oameni de informații din CIA și FBI – au avut rolul lor în deciziile de la noi.
Laura Kovesi a fost (este?!) instrumentul cel mai bine implementat, cu potențial remarcabil de influențare a opiniei publice – și cu o credibilitate internă și internațională la care s-a lucrat mai mult decât oricând.
Acestea sunt auspiciile sub care se duce la ora actuală lupta pentru Laura Kovesi. Și încă nu am spus care este, de fapt, cealaltă față a monedei: arestarea!
Da, imaginea iconică a Laurei Kovesi este, de fapt, arestarea – iar introducerea acestui simbol și a acestui concept în zona așa zis ”progresistă” sau ”pro europeană” a tulburatei societăți românești a fost un obiectiv dus la îndeplinire.
Nici nu era greu – românii nu sunt un popor foarte decis, iar în privința nemulțumirilor există motive reale, dar și multe induse de propaganda occidentală.
De asemenea, tendința românilor de auto acuzare, invidia (”capra vecinului”) dar și dorința de ”a avea” au generat un sentiment general de nemulțumire, care se manifestă de multe ori public.
Pe scurt, românii compun mediul perfect pentru apariția unui vector puternic, de tip Kovesi-DNA, cu rezultate ”concrete” – arest, în chip de pușcărie. ”Anul acesta au fost anchetați, trimiși în judecată atâția miniștri, parlamentari etc.” – așa sună raportul DNA, ca și cum ar fi vorba raportarea de tone la hectar!
Ei bine, acum, același model trebuie impus și la nivel european, consideră, se pare ”marele frate”.
Problema e alta; există încă o parte ”sănătoasă” a societății, care nu vede în ”pușcărie” și ”arestare” panacee universale. Ori, această parte trebuie virusată – și cum poate fi mai bine virusată decât oferind-o ca momeală chiar pe… Kovesi.
Da, conform principiilor aplicate de Kovesi, în momentul de față ea ar putea fi arestată preventiv. Mai exact, atunci când a început campania arestărilor preventive, odată cu transformarea DNA într-o instituție specială susținută de președinție și entități internaționale, și mai ales după adoptarea Noului Cod Penal, pe vremea premierului Ponta, arestul preventiv a devenit un fapt la ordinea zilei.
Inițial a fost o măsură excepțională, care avea ca țintă principală infractorii violenți sau pe cei care, prin funcția deținută, puteau influența date, martori etc. După apariția Noului Cod Penal, au început să fie arestate preventiv persoane care nu prezentau nici pericol social, nu aveau funcții în stat, ba chiar erau personalități – inclusiv din lumea culturii.
Explicația constă în interpretarea unui paragraf în Noul Cod Penal, la finalul paragrafului (2) din Art. 223 al Noului Cod Penal ”Condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive”. Iată paragraful: ”(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă (…) se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.
Ei bine, aici se interpretează prin exemplul public dat de suspect – adică induce ideea că fapta/atitudinea față de lege a suspectului este un model de urmat pentru public. În felul acesta s-a extins arestul preventiv la persoane care nu prezentau pericol public direct, nu mai aveau nici influență directă asupra martori, probe etc – dar datorită notorietății aveau acces la media sau erau personalități respectate de societate și puteau promova ”comportamentul infracțional”.
Sau, prin faptul că făceau parte din sfere înalte (inclusiv ale intelectualității) se presupunea că suspectul ar putea avea legătură cu persoane care ar putea influența, la rândul lor, ancheta – martorii , datele etc. – chiar dacă nu exista nicio probă a unor asemenea contacte! Dar erau posibile, pentru că făceau parte din același mediu!… Halucinant, nu? Un lanț al presupunerilor și suspiciunilor care a funcționat, băgând oameni în arest ”preventiv”.
În cazul Laurei Kovesi, în afară de super notorietatea ei și de accesul la mass media românești și internaționale, în favoarea ei au loc ieșiri publice mobilizatoare care îndeamnă la nesupunere socială! Cazul Iulian Fota este flagrant, la fel al unor ”vedete”, care îndemnă isteric la nesupunere civică. În plus s-au produs proteste stradale și se intenționează organizarea de manifestații de amploare, la cer participă persoane care au fost sancționate pentru atac la forțele de ordine!
Deci, chiar susținătorii ei (sau ai Sistemului) produc argumente pentru măsura ”preventivă”! Deci, apare și ”starea de pericol pentru ordinea publică” din cauza unui ”modelului” Laura Kovesi.
Dar ce transmite Laura Kovesi? Exact mesaje care incită – nu doar că susține că e nevinovată, fapt normal, dar induce și ideea că ”nu e o coincidență”, că e o acțiune a ”inculpaților”, se victimizează etc. Deci, o atitudine care incită – mai ales că vorbim de o persoană notorie și respectată – chiar idolatrizată!
În concluzie, pe baza practicii DNA și a argumentației de mai sus, Laura Kovesi ar putea fi arestată preventiv! Mai mult, Laura Kovesi și persoane importante din jurul ei (Fota, de exemplu) par că incită la așa ceva!
Cu alte cuvinte, Kovesi & Co. invită ”cealaltă parte” să simtă dulcele gust al răzbunării, virusând-o, de fapt, cu meteahna nebuniei arestărilor!
”Kovesi ar putea fi arestată preventiv… dar doar dacă ar face chiar ea interpretarea codului”, mi-a spus cunoscutul avocat Dan Chitic, unul dintre cei mai importanți luptători pentru ideea națională și pentru resursele României. ”Dar nu cred că trebuie să păstrăm modul abuziv de a interpreta și aplica legea – nici față de abuzatorii noștri! Sincer!”
La fel de sincer cred că dacă vrem să (re)facem România care ne place, nu trebuie să preluăm un modelul care… nu ne place.
Să nu uităm că am avut perioade în care România a știut singură să-și facă și dreptate, și bogăție – și să rămână demnă.
Iată, vorbeam de Italia și de similitudinile cu România; după ani de zile în care a fost călcată pe gât de Bruxelles și de Washington, Roma îl urmează pe liderul național-conservator și suveranist, Matteo Salvini. Europa face spume, îl numește pe Salvini ”populist” – dar care e vina lui? Că ține cu propria națiune, vrea să fie respectate suveranitatea și tradițiile Italiei?
Bravo lui, sper să vadă și românii că se poate așa – o țară demnă – nu arestată!
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
